Unul din patru copii vorbeste mai tarziu, insa cei mai multi dintre acestia nu au nevoie de ajutor special pentru a recupera intarzierea in vorbire, arata studiile.
Ce mare si ce complicata e lumea din jur! Pentru un copil de un an, este un mare efort si o adevarata provocare sa o inteleaga si sa isi exprime noianul de nelamuriri cu privire la aceasta lume.
Ce ar trebui sa faceti, dar si sa nu faceti cand vreti sa invatati copilul sa faca la olita? Lasati deoparte exemplele altora, caci fiecare copil este unic si are ritmul lui de dezvoltare.
Apropiindu-se de 2 ani, copilul devine mai calm, mai echilibrat, mai sigur pe el (mai ales din punct de vedere motor), este independent in miscari.
A trecut de un an si jumatate, si micul explorator, care pana acum pornea de-a busilea, in lungul si latul casei, apoi copacel in picioare, cu ceva mai multa abilitate si viteza, si se catara pe unde nici cu gandul nu gandeai, acum merge si cu spatele, se asaza singur pe scaun, se ghemuieste si se ridica fara sa cada, si escaladeaza obiecte mai mult ca inainte.
Un copil mic va experimenta in mod firesc frica de sunete puternice in jurul varstei de doi ani. Partea frumoasa este ca tot copilul mic este la fel de fascinat de obiectele "galagioase".
Pentru copiii mici, suzeta este un mijloc foarte bun de a se linisti. Asa ca, de cele mai multe ori, ajungem sa nu mai putem dezobisnui copilul de acest mic obiect "calmant".
Nu putem spune ca, daca un copil nu ajunge sa se dezvolte la timp, este un copil cu deficit de dezvoltare, dar putem sa incepem sa-l ajutam sa atinga aceste repere lucrand cu el.
Bebelusul meu nu mai este beÂbelus, este deja mare si creste vazand cu ochii, stie din ce in ce mai multe lucruri, face progrese.
Copilul a crescut si nu mai are nevoie de zornaitori, de inele de plastic de bagat in gura, de ce il facea foarte fericit cand era bebelus si nu statea decat in brate, in carut sau in tarc.
Pedepsele si amenintarile, mita si recompensele – ei bine, nimic din toate acestea nu tin la aceasta varsta.
Aratatul cu degetul protoimperativ ar trebui sa apara in jurul varstei de un an. Daca nu se dezvolta pana la 16-18 luni si forma protodeclarativa, ar fi foarte bine sa consultati un specialist.
“Sa stii ca Mosul sta acolo, la geam si se uita la tine, si te vede cand nu esti cuminte, nu mananci, strici jucariile, esti obraznic etc., si nu iti mai aduce cadouri, ci un bat mare.”
Daca urmarim copiii cu varste intre unu si doi ani, vom vedea ca stau cu placere langa alti copii, dar se joaca singurei.
Va invit la un „studiu“ asupra copiilor de unu-doi ani. Nu trebuie sa faceti nimic special - doar sa ii observati sau, daca nu va pricepeti sa ghiciti varsta copiilor intalniti pe strada, sa incercati sa ii identificati dupa un anumit criteriu: daca au sau nu ceva in manute.
Stiai ca bebelusul este capabil, chiar inainte de a invata limba sa materna, sa o diferentieze de alte limbi? Si ca inainte de a cunoaste sensul cuvintelor micutul isi poate „intelege“ anturajul?
Nu cred ca exista in lumea asta un parinte care sa nu fi trecut cu copilul sau prin faza citirii obsesive a cate unei povesti sau sa fi fost pus sa se joace intr-un anume fel de mii si mii de ori, sa nu se fi impiedicat in vreun fel de uluitorul „mai vreau“ al micutului de unu-doi ani.
Am citit peste tot ca este important sa ma joc cat mai mult cu copilul, sa ii ofer prezenta mea - astfel, se dezvolta mai bine, devine mai increzator, mai creativ.
Varsta la care sertarele nu au secrete, totul e bun de bagat in gura, iar micul „taifun“ este greu de tinut in frau...
Din instinct sau din accident, copilul descopera la aceasta varsta ca dintii sai pot fi o arma de temut.