Pentru copiii mici, suzeta este un mijloc foarte bun de a se linisti. Asa ca, de cele mai multe ori, ajungem sa nu mai putem dezobisnui copilul de acest mic obiect „calmant”.
Stim deja ca folosirea suzetei la varste mai mari (peste 1 an) poate afecta dentitia, poate crea copilului sentimente de nesiguranta, si, cel mai rau, poate sa puna copilul intr-o postura penibila in fata celorlalti copii (sunt copii si de peste 2-3 ani care inca molfaie o suzeta).
Daca permitem utilizarea suzetei peste 1 an, 1 an si jumatate, cream copilului dependenta fata de acest obiect, fara de care ajunge sa nu se mai simta in siguranta, nu mai poate adormi, nu mai poate iesi afara, la plimbare.
Insa am observat ca, de foarte multe ori, parintii (sau bonele, bunicii), pentru a castiga un moment de liniste, devin mai dependenti decat cei mici de prezenta suzetei.
Mamica unei fetite de 9 ani si jumatate imi povestea ca micuta ei, pe cand avea 4 ani, intelesese ca la gradinita nu este voie cu suzeta, insa, in momentul in care ajungea acasa, se repezea cu disperare sa molfaie obiectul „calmant”, ca un fumator inrait care a fost nevoit sa se abtina de la tigara in timpul orelor de program.
Cum a ajuns fetita sa foloseasca suzeta la o varsta „venerabila”? Din frica mamei de a nu trece la suptul degetului. Ce a obtinut? Dupa cateva luni, fetita a renuntat singura la suzeta si a trecut, asa cum era de asteptat, la suptul degetului. Si o face fara probleme si acum, la aproape 10 ani.
Daca pana la 9 luni suzeta este un substitut al sanului, un somnifer si un calmant in acelasi timp, dupa varsta de 9 luni utilizarea ei pe timpul zilei nu se justifica atata vreme cat copilul incepe sa vocalizeze si apoi sa emita si consoane, silabe.
Este foarte greu sa isi exerseze vorbirea cu obiectul acela infipt in gurita. In plus, cream si predispozitia pentru infectii in sfera ORL.
Procedand astfel (eliminand complet suzeta pe timpul zilei), copilul isi va pierde incetul cu incetul interesul pentru ea.
Daca cel mic a depasit varsta de 2 ani si inca mai foloseste suzeta, ar fi bine sa ne gandim la un ritual al despartirii de ea, fie o „daruim” cuiva care are un bebelus, fie unui catel, sau chiar o dam inapoi „zanei suzetelor”, care vine pe la fiecare copil sa isi ia jucaria inapoi la ea in regat.
Si, ca orice zana care se respecta, va darui copilului ceva in schimb – o jucarie de plus sau o pernuta fantezie, alaturi de care copilul sa doarma de acum inainte.
Acest cadou are avantajul ca poate fi scos (jucaria, mai ales) la plimbare sau oriunde merge si copilul. Sub nicio forma nu vom da din nou suzeta unui copil care a reusit sa renunte la ea cateva zile si trece, dintr-o data, prin perioade de proasta dispozitie.
„Zana suzetelor” va veni in vizita pe la voi, pentru a-si lua jucaria inapoi, si, ca orice zana buna, va oferi copilului ceva in dar.
Ai grija ca dezvatul de suzeta sa aiba loc intr-o atmosfera linistita, fara tensiuni. Doar in aceste conditii copilul se poate adapta mai usor la schimbare (in cazul nostru, lipsa suzetei).
In cazul in care copilul este extrem de atasat de suzeta sa, nu este rau sa il lasam sa o foloseasca seara, la culcare, in special atunci cand cel mic trece prin situatii stresante – mutarea in casa noua, mutarea in alta camera, aparitia unui membru nou in familie, boala unui membru al familiei, absenta unuia din parinti etc.
In astfel de situatii, copilul are nevoie de modalitati de detensionare, de mentinerea cat mai constanta a obiceiurilor zilnice, de confort afectiv. Treptat, vom introduce elementele noi pentru a se simti in siguranta – jucaria preferata, paturica, pernuta – pe care sa le poarte mereu dupa el.
Acestea sunt modalitati la fel de bune pentru a face copilul sa se simta confortabil. Un timp, pana mai creste… Dar nu uitam sa incercam sa limitam folosirea suzetei in timpul zilei, pentru ca ea nu face decat sa impiedice socializarea si exprimarea copilului prin cuvinte.
Ce nu trebuie sa uitam
Avem suzeta si, daca tinem neaparat sa o mai folosim un timp, mai ales seara, la culcare, nu uitam sa:
Text: Cristiana Haica; Foto: HEPTA.