Lumea vazuta prin ochii copilului de 1-2 ani

Ce mare si ce complicata e lumea din jur! Pentru un copil de un an, este un mare efort si o adevarata provocare sa o inteleaga si sa isi exprime noianul de nelamuriri cu privire la aceasta lume.

O multime de provocari, lucruri noi, interesante si, in acelasi timp, usor infricosatoare. Iata ce are in fata lui copilul mic.

La un an, un copil nu are inca format vocabularul, si nu are nici capacitatea de exprimare a sentimentelor, emotiilor, nedumeririlor in fata atator provocari. Insa adultul are aceasta posibilitate. De aceea, este foarte important cum ii vorbim unui copil mic.

Adultul isi poate alege cuvintele cu intelepciune, il poate ajuta sa inteleaga si sa il faca sa reactioneze adecvat la tot ceea ce este in jurul lui.

Cand copilul incepe sa devina agitat, iritat, nervos, adultul va trebui sa-i oglindeasca sentimentele, nu sa-l certe, sa-i spuna ca nu trebuie „sa faca asa” ori sa il ignore.

Aceste atitudini si cuvinte fac ca cel mic sa se simta neinteles si respins. Oglindirea se face prin identificarea sentimentului – cred ca te simti frustrat ca nu ai jucaria, ca esti obosit, ca iti e foame etc.

In acest fel, copilul intelege ca adultul a priceput ce simte el, ca il accepta si ca este in regula sa te simti frustrat, nemultumit in astfel de situatii, dar ca exista rezolvare pentru a diminua disconfortul unei astfel de trairi.

Pentru ca tot adultul (coborat fizic la nivelul fetei copilului) ii va spune cum se va rezolva problema – ne putem juca altceva acum, mergem sa ne odihnim, sa mancam etc.

Adultii nu ar trebui sa faca si mai grea intelegerea a tot ceea ce este in jurul copilului prin exprimare gresita, explicatii fantasmagorice ori, mai rau, prin lipsa comunicarii.

In privinta interdictiilor, adultii se pierd in detalii de neinteles pentru copii: nu te apropia de aragaz, pentru ca o sa cada oala pe tine; nu iesi din curte, ca te calca masina etc.

Copilul nu va intelege cum se face ca interdictiile apar doar atunci cand vrea adultul si alteori nu sunt valabile – a mai pus mana la aragaz si nu a cazut oala, a mai fost pe strada si nu l-a calcat nimic etc. Unde mai pui ca adultul face mereu lucrurile astea si nu pateste nimic.

Interdictiile trebuie sa fie exprimate la nivelul de intelegere al copilului la aceasta varsta si trebuie sa fie legate de un context concret – stai, aragazul frige, uite (si ii punem usor manuta in zona mai fierbinte, atat cat sa simta ca vine caldura de acolo); iesim din curte si ii aratam ca vin masinile in viteza si ca e periculos etc.

Prima premisa a intelegerii limbajului vorbit este ca adultul sa vorbeasca corect copiilor, nu in limbaj de bebelus.

Va suporta consecintele faptelor sale
Adesea, comportamentul are „deviatii” inadmisibile deoarece, inca din copilarie, nu am inteles ca vom suporta, mai devreme sau mai tarziu, consecintele naturale ale faptelor noastre.

• un copil care prefera sa se joace cu mancarea va fi luat de la masa, chiar daca nu a mancat tot (nu il certam ca face asta),
• un copil care nu isi strange jucariile (la doi ani, cu ajutorul parintilor) nu le va mai gasi (nu il certam si facem tot noi ordine in urma lui),
• un copil care nu se imbraca cu ce trebuie nu mai iese afara (nu asteptam adolescenta ca sa il invatam ca hainele trebuie sa fie adecvate anotimpului si momentului zilei).

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.