A trecut de un an si jumatate, si micul explorator, care pana acum pornea de-a busilea, in lungul si latul casei, apoi copacel in picioare, cu ceva mai multa abilitate si viteza, si se catara pe unde nici cu gandul nu gandeai, acum merge si cu spatele, se asaza singur pe scaun, se ghemuieste si se ridica fara sa cada, si escaladeaza obiecte mai mult ca inainte.
Sigur ca toate acestea duc la asumarea de riscuri si, uneori, la supraevaluarea capacitatilor sale motorii – trebuie sa fim cu ochii pe el si mai mult ca inainte. Coordonarea miscarilor si a echilibrului nu este inca foarte buna, asa ca micutul cade adesea. Dar exista o noua activitate care nu presupune riscuri si care ii face foarte mare placere – dansul.
Cami este o fetita de aproape doi ani, care a descoperit de curand cd-player-ul si telecomanda lui. Din greseala, dupa ce a aruncat-o de pe canapea, a calcat pe ea si muzica a pornit. Soc! Dar si bucurie. A inceput sa isi miste funduletul si sa il roteasca caraghios si stangaci. Era fascinata.
Dupa usa, mama, tata, bunica si bunicul stateau claie peste gramada sa admire spectacolul fara a fi vazuti de Cami, ca sa nu se opreasca din dans. Era asa de incantata… Insa melodia s-a terminat si toti admiratorii au iesit din ascunzatoare sa laude performanta artistei.
Ea nu s-a intimidat deloc si le-a facut semn spre aparat, dand din fundulet – adica am dansat pe muzica de acolo. Si a inceput o alta melodie. Cami nu a stat pe ganduri si a inceput dansul mai pasionata. Este Cami o viitoare dansatoare, balerina?
Nu, este un copil normal care face ceea ce trebuie sa faca la aceasta varsta. Pentru ca dansul si cantecelele – jocuri de miscare – sunt cele mai bune cai pentru a ajuta copilul sa identifice schema sa corporala si sa isi dezvolte simtul ritmului si coordonarea motorie.
Dansul poate fi si o deschidere catre lumea interioara a copilului (el isi exprima bucuria), sau poate fi un mod de a face spectacol, de a atrage atentia (de preferat in locul crizelor de tantrum). Dansul cu asistenta si cu parteneri de dans in jur e si mai amuzant, mai ales ca cel mic va invata miscari noi.
Daca pana acum raspundeau la auditia muzicii prin zambete, batai de palme, leganat, la 1-2 ani, copiii sunt atrasi de ritm spre miscare, mai ales de melodiile care au ritm constant, sacadat, precum bataile inimii.
Nu vom pierde din vedere cat de importanta e si simpla audiere a muzicii pentru dezvoltarea creierului copilului, iar daca mai adaugam si miscarea in ritmul ei, putem spune ca am inceput deja exercitiile pentru dezvoltarea gandirii creative la copil, de folos in anii ce vor veni. Vrem sa invatam copilul pasi noi?
Va trebui sa consolidam mai intai ce face deja – sarit pe doua picioare, mersul inapoi, apoi statul pe cate un picior (cateva secunde), intai tinut de mana, apoi singurel, rotirile in jurul axului propriu, dar si in cerc.
Si mai bun decat dansul simplu este dansul pe cantecele de miscare – in romana sau engleza – despre degetele, ochi, nas, gura, parti ale corpului, cantece cu comenzi de a ridica, misca, scutura mainile sau picioarele, de a atinge cu degetul anumite culori etc.
Rimele, versurile vor fi si modalitati de dezvoltare a limbajului. Mai putem imita in dans si miscarile anumitor animale – sari ca broasca, mergi ca elefantul etc.
5% dintre parintI nu acorda importanta activitatii de joc a copilului lor. Parintii copiilor de 1-2 ani considera jocul foarte important (65%) si important (30%), arata un studiu realizat de UNICEF Romania.
Nu toti copiii sunt fani ai dansului inca de la 2 ani (desi ar face bine sa fie). Unii sunt mai introvertiti si nu tin neaparat sa dea spectacole cu public – se multumesc numai cu jucariile si cu miscari extrem de limitate, incat nici nu ne dam seama ca acela e dans.
Altii, tot introvertiti dar si usor mai anxiosi (sau doar precauti), daca nu sunt siguri pe ei si pe miscarile pe care le pot face, fie se tem sa danseze pentru ca ar putea cadea, fie se tem de ce ar spune adultii care au stat pana la aceasta varsta cu gura pe ei – nu fugi, nu sari, nu te urca, nu cobori, stai pe loc, te lovesti, faci buba etc. – si evita miscarile inainte ca adultul sa spuna „hai”.
Exista si copii (ce-i drept, mai putini) care nu au simtul ritmului si nu isi coordoneaza miscarile, iar incercarile lor de dans nu sunt incurajate pentru ca nu seamana cu un dans si nu sunt recunoscute ca atare. Iesind din ritm, ei obosesc mai repede si, intr-un final, renunta. Ce este de facut? Sa perseveram!
Remediu pentru crizele de tantrum
Un beneficiu secundar al dansului, extrem de important pentru noi, in primul rand, este acela al potolirii crizelor de tantrum (este una dintre cele mai eficiente metode la aceasta varsta). Cat ar fi de furiosi sau de suparati, copiii mici reactioneaza cu sau fara voia lor la muzica si dansul vesel.
Pornim o melodie vesela, dansam pe langa copil, batem din palme si fredonam cantecelul, apoi invitam copilul sa ne insoteasca in dans, ignorand urletele lui furioase. Este o metoda amuzanta si in 90% dintre cazuri chiar eficienta in a scoate copilul din criza de nervi.
Este eficienta si in masina, atunci cand copilul este plictisit sau nervos – chiar daca nu are loc de dans pe bancheta din spate, poate dansa dand din maini, cap si trunchi.
Text: Cristiana Haica, Foto: Shutterstock.