Iritabilitatea bunicilor
Diferentele uriase intre bunici si nepoti in ceea ce priveste dinamica, folosirea gesturilor si mimicii, dar foarte frecvent si a unor cuvinte „la moda' in lumea celor mici creeaza in general bunicilor o stare de agitatie. Aceasta agitatie se datoreaza in acest caz unei respingeri naturale inconstiente a comportamentelor „anormale.
Pentru generatia in varsta, orice manifestare tipica a varstelor mici este perceputa inconstient ca fiind anormala. Respingerea anormalului sau a celor care nu ne seamana este o tendinta nativa a fiecaruia, avand ca origine instinctul de inlaturare a semenilor periculosi din cauza unor boli.
Ca urmare, bunicii, ca si toti cei trecuti de varsta adulta, desi indragesc copiii, devin foarte iritabili si uneori chiar agresivi in preajma lor. Aceasta stare de iritabilitate a bunicilor este transmisa si copiilor sau resimtita uneori ca o stare de anxietate si usoara frica de cei mari.
Ca urmare, orice proces educativ initiat de bunici sau parinti poate esua in fondul de teama al copilului, incompatibil cu insusirea unor anumite idei sau conceptii de viata impuse. Altfel spus, este logic ca, daca micutul se teme de cineva doar in mod inconstient, sa refuze un model impus de acesta.
Modele de educatie
Majoritatea bunicilor, chiar si cei foarte tineri, sunt „produsii sociali ai unui model de educatie prin recompense si pedepse. Astfel, psihologii moderni si mai ales in stiintele comportamentale au demonstrat ca pedepsirea aspra, prompta, directa a unui copil nu ofera decat rezultate de moment.
Majoritatea bunicilor cred in asta si deseori sustin si aplica pedepse care pentru multi copii pot fi extrem de traumatizante. Chiar si unele amenintari cu pedeapsa grava a bunicilor, sustinute de catre parinti, pot conduce la totalul refuz de acceptare reala a oricarui sfat al adultilor sau al celor mai in varsta.
Pe langa aceasta, singurul gand al copilului amenintat este sa poata face tot ce i s-a interzis si sa scape de sub stransoarea amenintarii. Un alt pericol mare apare atunci cand bunicii impun nepotului sa fie extrem de pragmatic si sa aleaga binar, cu „da' sau „nu', chiar daca este vorba de lucruri care necesita explicatii si foarte multa comunicare.
Din nefericire, acest model gresit de educatie este des intalnit si la parintii tineri, care cred ca modul direct si foarte sincer de a fi consta mai ales in a elimina comentariile, ipotezele sau jumatatile de masura.
Avantajele educarii de catre bunici
Inainte de toate, trebuie inteles faptul ca orice avantaje ar avea relatia bunici-copil, prezenta parintilor ca educatori este esentiala. Nu trebuie uitat ca experienta bunicilor in educatie nu poate inlocui nici necesitatea de afectiune parentala si nici de comunicare dintre copii si parinti.
Avantajele prezentei bunicilor in educatia copiilor sunt legate mai ales de comportamentul protectiv, dar si de intarirea valorii unor elemente educative care trebuie sa fie promovate mai intai de catre parinti.
Contactul cu generatiile
Dezvoltarea sistemului nervos si a inteligentei copilului necesita un flux permanent de stimuli variati. Un copil care are contact nu numai cu parintii, ci si cu copiii de aceeasi varsta, are in general un numar suficient de stimuli pentru o dezvoltare normala.
Prezenta si contactul viu cu persoane de alte generatii grabeste insa in mod semnificativ capacitatea de raspuns a creierului copilului la stimuli. Astfel, copilul are contact cu un alt tip lexical de formare a frazelor, cu un alt model de comunicare gestica si mimica, dar si cu povestiri reale ale celor din generatiile mai vechi.
Ca urmare, capacitatea creierului de intelegere si reactie la realitate se largeste in cazul comunicarii cu bunicii, mai ales daca acestia ii sunt foarte apropiati.
Ratiunea simpla
Cei mai multi bunici care au depasit varsta de 65 de ani au in general o gandire dogmatica si merg foarte des pe principiile „ori e alba, ori e neagra', sau „daca nu esti cu mine, esti impotriva mea'.
Aceste modele de gandire impuse la noi in tara de vremurile predecembriste pot fi extrem de nocive in formarea modelului de gandire al copilului.
Text: Marius Radu, cercetator Academia Romana
Foto: Dreamstime.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2