Zgomotoasa despartire de copilarie

El experimenteaza foarte multe roluri, nu mai stie despre sine daca este copil sau deja tanar, motiv pentru care, de multe ori, traieste o stare de confuzie accentuata legata de propria persoana. Simte ca are datoria de a schimba lumea si regulile dupa care traieste, doreste sa fie ascultat cu mai multa atentie, iar parerile lui sa fie luate in considerare.

Teribilismul si revolta lui ating cote maxime, reflectandu-se in comportamentul general si mai ales in limbaj.

Dintotdeauna, adolescentii au scandalizat generatiile mai varstnice prin nevoia lor de inovatie si inclinatia catre revolta, dar astazi se pare ca agresivitatea limbajului lor este mult mai accentuata. In primul rand, aceasta agresivitate este un mod de manifestare a personalitatii si a identitatii in formare. Dincolo de aceasta nevoie, cuvintele dure, tonul ridicat, vulgaritatile, timbrul ingrosat (chiar la fete) reprezinta mecanisme de aparare pe care adolescentii incearca sa le opuna duritatii vietii cotidiene.

Defularea prin limbaj
Totodata, agresivitatea limbajului este o sursa de afirmare personala, dar si de descurajare a eventualilor agresori. In plus, cuvintele si expresiile agresive pe care adolescentii le folosesc in aproape orice situatie constituie o modalitate de eliberare a tensiunilor materiale si afective cu care ei se confrunta, cel putin la fel de mult ca si adultii. Cu alte cuvinte, adolescentii gasesc propriile lor mijloace pentru a face fata greutatilor cu care, de fapt, ne confruntam toti.

Tranzitia proprie pubertatii si adolescentei coincide astazi cu conflictele intregii societati, in care tinerii isi cauta un loc care sa le poata oferi succes in plan social, dar si material.

Intr-o perioada in care au nevoie sa inteleaga cat mai bine valorile si normele lumii in care traiesc, adolescentii se confrunta cu o societate ea insasi in cautarea unei scari de valori.

Ca atare, manifestarile lor agresive sunt invatate si promovate chiar de comunitatea sociala din care fac parte. Realitatea in care traiesc, plina de bariere si competitii nedrepte, este cea care le demonstreaza adolescentilor ca agresivitatea, in comportament si in limbaj, este calea pe care isi pot satisface aspiratiile firesti.

Rolul parintilor
Ca parinti, oricat ne-am dori, nu putem schimba prea usor societatea in care traim, dar putem sa compensam realitatea dura in care adolescentii nostri traiesc prin construirea unor relatii cat mai sincere si mai apropiate in familie. Astfel:
– Asculta-ti copilul si chiar provoaca-l, pentru a descoperi ce anume il preocupa.
– Nu il corecta tot timpul si incearca sa te abtii de la prea multe comentarii critice legate de persoana lui.

– Acorda importanta si respect parerilor lui.
– Ajuta-l, in mod discret, sa ia deciziile corecte.
– Nu ii critica in mod deschis prietenii, chiar daca nu esti de acord cu manifestarile lor; mai degraba, incearca sa ii deschizi noi perspective si sa ii trezesti interesul pentru preocupari cat mai constructive.

– Nu te arata scandalizata de expresiile lui „tari – s-ar putea sa obtii exact contrariul celor asteptate -, ci ofera-i tu modele corecte de exprimare.
– Evita sa ii interzici sa foloseasca cuvinte sau expresii vulgare; chiar daca nu le va mai folosi in fata ta, va gasi alte prilejuri pentru aceste manifestari verbale; este de preferat sa ii demonstrezi ca vulgaritatile nu i se potrivesc si, mai ales, ca nu sunt cea mai buna modalitate de afirmare.

Text: Irina Dimiu, Foto: STOCKBYTE.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2