Primul an cu Tudor (lunile a zecea si a unsprezecea)

Primii pasi singur
S-au intamplat acum vreo doua saptamani. Am mers cu masinuta lui (pe care eu o imping) si, cand s-a dat jos, l-am tinut de manute si am facut cativa pasi.

La un moment dat, s-a smuls, pur si simplu, din mainile mele si a inceput sa mearga.

Ulterior, am exersat – l-am pus intr-o pozitie in care sa aiba echilibru si m-am indepartat putin, cu mainile indreptate spre el, fara sa-l ating, dar suficient de aproape pentru a-l putea prinde in caz de urgenta.

A parcurs asa cam 3 metri inainte sa-si piarda echilibrul.

L-am felicitat, l-am ridicat ca pe un avionas, era foarte incantat de succesul lui. Pe urma, ne-am petrecut toata ziua exersand mersul.

Cu somnul avem inca ceva probleme – pe de o parte, pentru ca nu mai doarme atat de mult in timpul zilei, pe de alta parte, pentru ca, in continuare, adoarme foarte tarziu noaptea.

Nu ma ingrijorez insa, deoarece acesta a fost ritmul lui inca din primele luni de la nastere, si inteleg ca este normal sa se intample asa la aceasta varsta, dat fiind ca cel mic are oricum lucruri mult mai interesante de facut decat „sa piarda timpul” dormind.

Se recomanda cel putin doua reprize de somn in fiecare zi, iar pediatrii sfatuiesc parintii sa nu puna copilul in pat, la culcare, pentru noapte, cu un biberon – pentru a evita dependenta, dar si pentru a preveni aparitia cariilor.

Avem dintisori si ii ingrijim
Am trecut relativ bine, comparativ cu povestile pe care le aud de la alte mame, peste perioada eruptiei dentare, insa si el a fost mai agitat atunci.

Desi m-am documentat serios cu privire la inelele gingivale (nu stiam, de exemplu, ca sunt si ele concepute pe etape – pentru aparitia incisivilor, a caninilor si a molarilor), Tudor nu le prea foloseste. In schimb, ii place sa-l spal pe dinti. As vrea sa intreb pediatrul daca sa-i dau suplimentar fluor.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3