Cum să-i spui povești

Toți copiii iubesc poveștile – ele creează o lume magică sau dau sens celei în care trăim, și o explică pe înțelesul celor mici. Poveștile ne învață despre noi, despre alții și despre viață. De la 'a fost odată ca niciodată', pânâ la 'și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa', copiii trec printr-o sumedenie de experiențe. Poveștile, spun specialiștii, oferă lecții despre valori, despre bine și rău, dar și cultura poporului respectiv, mult mai bine decât o putem noi face și-i dau ocazia micului ascultător să descopere alte lumi, culturi, experiențe îndepărtate.

În timp ce tu îi spui povestea, cel mic își pune niste pantofiori imaginari și călătorește cu ei în lumea plină de culoare și aventuri în care știe că se va afla totuși în siguranță, pentru că tu, părintele, ești lângă el de la prima până la ultima pagină.

Ai observat cum copilul tău vrea să-i spui aceeași poveste la nesfârșit, deși aveți 3 rafuri întregi în bibliotecă, pline de basme din toată lumea? Știe pe de rost personajele, acțiunea, ba chiar vorbește cu tine fără cuvinte și pune degețelele pe poză când ajungi cu povestirea la momentul suprins în imagine. Asta pentru că la 2-3 ani copiii mici au nevoie de repetiție și tipare, dar și de senzația că au un oarecare control asupra lumii pe care încep să o perceapă ca 'infinită'. Dacă stăpânesc lumea poveștilor, ei cred că pot controla și realitatea care-i înconjoară direct.

Pe la 4-5 ani cei mici intră în altă fază - cam pe atunci le place mai tare să inventezi tu povești. Și fie că e vorba despre un cățel cu vise mov, despre o pereche de pantofiori veseli sau despre o zebră care zboară noaptea peste oraș, cel mic se prinde imediat în jocul imaginației tale. Profită de această etapă și joacă-te cu el de-a povestea în poveste. Spune-i începutul poveștii, așa cum deja îl știe el, și roagă-l să facă propria continuare – te va surprinde cu imaginația lui.

Încurajând copilul să creeze propria poveste îl ajuți să-și dezvolte nu numai creativitatea, ci și limbajul, îl înveți să-și exprime anumite emoții (vezi cum folosesc psihologii poveștile în terapia prin artă), ba, mai mult, să găsească anumite soluții la problemele cu care se confruntă personajele.

Cum spui o poveste:

• Structurează-ți un anumit schelet pe care să mergi cu povestea - în principiu, la început poți păstra anumite puncte cheie la fel, schimbând traseul pe care personajele ajung acolo.

• Povestește cu intonație, conferind identitate personajelor din poveste.

• Folosește cât mai multe gesturi, variază volumul, tempo-ul, pronunță cuvintele clar și exagerează mimica – asta ar fi echivalent cu experiența vizionării unui film în 6D pentru adulți, probabil.

Uită-te în ochii copilului când povestești

• Folosește mici pauze, pentru a sublinia un moment important în poveste și pentru a capta atenția copilului pe care un ritm prea amețitor îl obosește și bulversează.

• Nu înflori exagerat – un copil mic nu are capacitatea de a se concentra și pe detalii. Povestea trebuie să fie simplă, cu puține personaje – nu-i face povești în stil 'Război și pace', căci nici noi, ca adulți, nu putem ține minte prea multe personaje.

Intră şi tu în lumea poveştilor împreună cu colecţia de toamnă Pantofiori Veseli.