Ii este frica de animale

Pana la un moment dat, cand devin exagerate, fricile copilului sunt firesti, pentru ca el nu are capacitatea de a face deosebirea intre real si imaginar.

Frica de unele animale, mai ales frica de animalele periculoase, nu este o frica de luat in seama sau care sa faca neaparat demersul unei terapii. Nu ne incurca existenta faptul ca ne e teama de rechini, balene, serpi veninosi sau lupi, dar cea de caini sau pisici poate sa devina o problema. Este foarte putin probabil sa ne intalnim in viata de zi cu zi cu animalele realmente periculoase, insa cu animalele de pe langa casa omului e probabil sa dam nas in nas, chiar daca nu zi de zi.

Frica, in general, este rezultatul unei experiente negative traite pe propria piele sau indusa de altcineva prin experienta sa.

In epoca de piatra, frica de animale ne-a salvat ca specie, si continua sa o faca si astazi, inducand prudenta cand ne aventuram intr-o padure, de exemplu; in epoca moderna, insa, ne cam incurca. Fie ca au avut sau nu experiente neplacute cu animalele de pe langa casa omului, exista copii (si adulti) care simt o frica intensa fata de aceste vietuitoare.

In familiile in care unul dintre adulti are o astfel de frica, si copilul se contamineaza cu ea, si este putin probabil sa fie adus copilul la terapie pentru vindecarea fricii, deoarece adultul care simte acelasi lucru considera, de cele mai multe ori, ca teama este absolut fireasca.

Citeste continuarea in revista BABY, editia lunii iunie.