Greselile parintilor. Cum sa le eviti

3. Stabilirea limitelor
Multi parinti se plang de comportamentele indezirabile ale copiilor lor de diferite varste, fara sa realizeze ca, de fapt, nu au stabilit niciodata limite pentru cei mici. Nu ne putem astepta ca juniorii sa se conformeze unor norme si reguli fara ca ele sa fi fost mai intai convenite.

Evident, explicatiile vor fi adaptate varstelor, iar regulile vor deveni mai stufoase (sau mai laxe, in anumite privinte), pe masura ce copilul creste. Unui bebelus ii vei interzice dintr-o simpla schimbare de ton sa umble la aragaz sau sa loveasca televizorul, si-l vei indeparta din zona, in timp ce unui copil mai mare i-ai putea explica in termeni de riscuri/pericole urmarile unei astfel de actiuni, sau chiar prin exemplificare/demonstratie (fara sa-l supui vreunui risc, desigur).

4. Inconsecventa
Una dintre greselile mari ale parintilor, in special in termeni de a urmari pe o perioada indelungata… Ne referim la inconsecventa in abordare a aceluiasi parinte, care o data pedepseste aruncatul jucariilor, iar alta data se amuza pe aceeasi tema, incurajand astfel comportamentul.

Copilul va fi confuz, va plusa, eventual, daca tot scapa nesanctionat, si va avea si senzatia ca nu are motive sa-ti dea ascultare, de vreme ce tu nu-ti iei in serios regulile anuntate anterior. Cel mic trebuie sa stie ca acelea sunt limitele, iar urmarea pentru nerespectarea lor va exista de fiecare data. Vacantele sunt periculoase din acest punct de vedere, caci se deschide o cutie a Pandorei, plina de exceptii.

5. Cand mama spune „da”, iar tata spune „nu”, sau invers, copilul este complet bulversat. Puneti-va de acord asupra regulilor de respectat.

6. Asteptari mari
De multe ori uitam: copiii nu sunt adulti; nu putem avea de la ei asteptari prea mari, ci doar pe cele corespunzatoare varstei lor si nivelului lor de dezvoltare.

Nu poti certa un bebelus ca s-a murdarit in timpul mesei, dupa cum nu poti pedepsi un copil de 5 ani ca nu stie sa rezolve o ecuatie de gradul doi doar pentru ca tu esti profesor de matematica (oricat ar parea de absurd, acest exemplu este inspirat din realitate!).

La fel, degeaba pedepsesti un copil care are abilitati tehnice ca nu „prinde” nimic in urma numeroaselor lectii de pian pe care te incapatanezi sa le platesti. Asteptarile prea mari sunt o sursa de frustrare si pentru parinti, si pentru copii, care se vor simti tot timpul „neadecvati” si neiubiti pentru calitatile si abilitatile lor, chiar limitate.

Fiind prea stricti, ratam ocazia de a ne exprima pretuirea, mandria si afectiunea pentru copiii nostri. Asadar, afla ce poate face copilul tau la diferite varste – in numarul acesta, la dosarul 7 ani de acasa, ai mai multe informatii despre subiect – si ajusteaza-ti asteptarile!

7. Zgarciti cu laudele
Cum sa te astepti ca cel mic sa progreseze, daca tu nu faci decat sa-i subliniezi esecurile si-l critici mereu? Unii parinti cred ca o treaba bine facuta iti ofera suficiente satisfactii in sine. Dar cum si noi, adultii, avem nevoie de incurajari, si copiii simt nevoia de laude.

Si chiar daca lucrurile nu-i reusesc din prima (sau a doua sau a suta oara), nu incepe prin a-i spune „nu e bine”; mai bune rezultate obtii cu formula „este bine, si uite, ai putea sa mai faci asa, sa iasa si mai bine”. Criticile nu vor face decat sa atraga dupa ele refuzul de a mai lua vreo decizie, de a mai intreprinde vreo actiune, pentru a evita primirea de noi si noi critici.

Parintii zgarciti cu laudele isi motiveaza atitudinea prin faptul ca vor ce este mai bine pentru copil si doresc sa-l ajute sa isi atinga potentialul maxim, insa aceasta nu face decat sa fie o continua presiune pentru cei mici.

„;}i:3;a:2:{s:8:”subtitle

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3