Frustrarile copilului mic

E greu. Cum sa nu te enervezi? Ma straduiesc si eu cum pot sa fac treaba prin casa, dar vin cei mari si strica toata ordinea facuta de mine; ma straduiesc sa spal ciorapeii, dar tata urla la mama: „Iar se balaceste fi-tu in wc!; sa aranjez lucrurile bonei mele, care e o dezordonata, insa ea se supara, ca mereu arunc la gunoi lucruri din geanta ei.

Nimic din ce fac nu e bine! – asta este inca una din frustrarile copilului! Imi arata lumea cum trebuie sa ma joc, dar eu nu pot ca ei, deoarece e complicat, si imi vine sa plang, nu mai vreau sa ma joc, nu mai vreau nimic. Vreau la mami… Adorm la ea in brate. Dar ma trezesc apoi cu forte noi! Hopa sus, sunt mare, le arat eu lor cine sunt!

Asta e buna, sunt mare, viteaz, puternic, toata lumea spune „Vai, ce mare te-ai facut! si, totusi, ce se intampla? De ce altora le iese ce fac si mie nu? De ce doar ceilalti pot, si eu – nu? Ma supar, nu mai vreau! Voi darama tot, toate jucariile, rufele, oalele, arunc cu ele, dau peste mana cui vrea sa-mi arate „cum se face. De ce eu nu pot, ca doar pare asa de simplu!

Orice frustrare este foarte greu suportata de copilul de unu-doi ani, deoarece el vrea totul si imediat, nu are rabdare, nu are autocontrol, nu intelege ce inseamna „mai tarziu. Este varsta la care vrea sa se afirme, sa fie luat in seama, sa-si stabileasca locul intre ceilalti. De aceea, cu „ajutorul nostru, micile frustrari se transforma in furii.

De unde vin frustrarile copilului de unu-doi ani?

Din dorinta foarte mare de a face lucruri si puterea limitata de a le indeplini. Vrea sa mearga repede, dar se impiedica si cade.
– Este curios, vrea sa atinga totul, sa ajunga in locurile care ii starnesc curiozitatea si, evident, nu poate deschide usi, sertare, nu ajunge pe dulap si improvizeaza locuri de catarat. Desigur, efortul il doboara sau, desi face tot ce poate, nu reuseste.

– Vrea sa se descurce singur, dar se simte incapabil: nu sta capacul la vas, nu stau cuburile unul peste altul, nu intra piesa in locul in care vrea sa o vare – toate acestea il enerveaza tare.
– Vrea sa spuna ce isi doreste, dar nu stie sa ceara cu claritate, nu poate formula limpede cerinta, nu poate vorbi pe intelesul oamenilor mari.

Cum sa alungi frustrarile copilului in 4 pasi

1. Pastreaza-ti calmul, oricare ar fi scena pe care o face micutul, nici el nu poate controla intotdeauna manifestarile exterioare ale frustrarii resimtite. Daca tipi sau il bruschezi, nu numai ca nu rezolvi problema, dar agravezi starea lui.

2. Daca tot esti furios, trist etc. pentru ca s-a intamplat un anumit lucru, pana se rezolva problema, haide sa facem un turnulet ori sa ne jucam cu papusa (sau orice stii ca ii face placere).

3. Oglindeste-i sentimentele – ia-l in brate sau de manuta si, cu voce blanda, discuta despre sentimentele pe care intuiesti ca le are: „Esti trist/furios/ingrijorat pentru ca…. Copilul intelege mai multe decat credem noi. Nu-i face morala si nu-i spune tu ce ar trebui sa simta.

4. Comutarea atentiei la activitati care ii fac placere este benefica: detensioneaza, da satisfactii imediate, iar sursa frustrarii este temporar scoasa din campul atentiei. Dar asta nu inseamna ca va disparea cu desavarsire. Doar ca data viitoare nu va mai reactiona violent, va gasi singur cai placute de a se elibera de tensiune.

Text: Cristiana Haica
Foto: Shutterstock.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2