Pentru un copil, o buna relatie cu bunicii este la fel de importanta precum relatia cu parintii.
Bunici si nepoti. Nu exista o relatie mai frumoasa, mai implinita… Si pentru unii, si pentru ceilalti.
A avea grija de nepoti este acel ceva cu care bunicii reusesc sa isi astampere dorul de copiii lor, acum mari, „rascumpararea” timpului pe care nu au apucat sa il petreaca cu acestia, si implinirea rostului unui om pe aceasta lume.
La crezul conform caruia ca nu esti om complet pana nu sadesti un pom, nu faci o casa si nu ai un copil, as adauga pe primul loc – nu esti om complet pana nu iti cresti nepotii.
Caci numai intelepciunea, maturitatea si echilibrul bunicilor pot da sens si dulceata copilariei nepotilor. Despre ce isi vor aminti ei cu cea mai mare placere cand vor fi mari si vor vorbi despre copilarie?
Despre bunici. Dar ca sa fie asa, bunicii ar trebui sa indeplineasca anumite conditii. Fara de care ar putea face, fara voie, mai mult rau decat bine.
1. Sa isi doreasca sa isi creasca nepotii
Este prima si cea mai importanta conditie. Daca le aruncam in ograda nepotii, fara ca bunicii sa isi doreasca asta, toata relatia lor este periclitata de un efort si asa mare (efortul de a avea grija de un copil, desigur; numai cine nu a avut niciodata un copil in preajma nu stie ce inseamna asta), perceput ca o corvoada, ca o obligatie in plus, iar copilul nu se va simti niciodata iubit cu adevarat.
Mai bine sa intre in colectivitate de foarte mic decat sa fie in preajma unor bunici care nu au afinitate prea mare pentru copii, care nu au rabdarea, disponibilitatea, timpul sau energia necesara pentru asta. Ori starea de sanatate necesara.
Sunt bunici carora le place sa faca din cand in cand act de prezenta langa nepotii lor, nu pot si nici nu vor sa isi creasca nepotii. Acestia sunt in general si cei care si-au dat copiii de foarte mici in grija altora si nu stiu, de cele mai multe ori, cum sa isi arate afectiunea.
Citeste continuarea in revista BABY – mai.