Actionand astfel, adica schimband perspectiva, parintele trebuie sa-si determine treptat copilul sa isi schimbe atitudinea si sa ii incurajeze pe prietenii lui sa il trateze in consecinta, astfel incat legatura de prietenie sa devina viabila.
Daca nu se intampla astfel, parintele este indreptatit sa puna capat relatiei. Mesajul lui ar trebui sa fie in acest caz: „Nu mai vreau sa te vad ca te joci cu acest copil, pentru ca iti faci rau. Daca ai sa continui sa umbli cu el, vei fi pedepsit pentru ca nu am sa te las sa iti faci rau”.
Nu incercati sa interveniti direct pe langa prietenul lui sau pe langa parintii acestuia. Cei care au facut acest lucru au avut ocazia sa-si dea seama ca prietenii nepotriviti nu sunt nepotriviti din intamplare, ci pentru ca nici ei si nici parintii lor nu sunt dispusi sa se indoiasca de ei insisi si continua sa fie asa cum sunt.
In schimb, deoarece copiii asteapta de la prietenii lor ceea ce nu gasesc acasa, este important ca parintii sa isi faca o analiza de sine si sa fie mai prezenti in a raspunde nevoii fundamentale a copilului lor: aceea de a simti in permanenta ca cineva ii acorda atentie si il indruma.
Ne intrebam adesea daca cei mici pot avea secrete… Ei bine, cu cat un copil va intretine o relatie de calitate cu parintele sau, cu atat ii va fi mai greu sa ascunda ceea ce i se intampla, chiar si atunci cand alte persoane din anturajul sau ii solicita asta.
Si cu cat parintele este mai receptiv fata de copilul sau, cu atat isi va da seama mai rapid de zonele de umbra care ii intuneca perspectiva si care reclama clarificare.
Pentru un copil, a-si iubi parintele inseamna mai intai de toate a avea nevoie de el. Pentru un parinte, a-si iubi copilul inseamna sa aiba disponibilitatea de a raspunde la aceasta nevoie.
Cu cat copilul este mai mic, cu atat nevoia sa de a fi iubit, ocrotit este mai totala. Cu cat copilul inainteaza in varsta, cu atat nevoia sa se relativizeaza, iar parintele este solicitat mai putin la nivel afectiv.
Ar trebui sa incurajam voluntariatul la copiii nostri?
Parintii care isi indeamna copiii sa intreprinda actiuni benevole fac acest lucru pentru a-i invata generozitatea.
Ei spera astfel sa-i sensibilizeze in privinta importantei pe care o are lasarea deoparte a sinelui pentru a fi de ajutor celorlalti si sa le dezvolte altruismul.
Laudabil demers, insa prematur. E ca si cum l-ai invata pe un copil de opt luni sa mearga. Probabil va reusi, insa i se vor impletici picioarele.
E bine sa fim de fata la activitatile copilului?
Exista locuri destinate activitatilor copiilor care sunt interzise parintilor sub pretextul ca prezenta lor ar putea contribui la distragerea atentiei copiilor lor. Este un lucru absurd! Nu numai ca prezenta parintelui nu ar trebui sa dauneze activitatii copilului, ci, dimpotriva, ar trebui sa-l determine sa fie mai disciplinat.
Exista totusi situatii in care prezenta parintelui are efectul paradoxal de a dezorganiza copilul. Acesta devine mai distrat, ignora regulile, intra in contact cu parintele sau, se cearta cu el etc. Moment in care situatia devine imposibil de stapanit.
Text preluat si adaptat din „Tot ce trebuie sa stie parintii – 90 de intrebari si raspunsuri”, de François Dumesnil, carte editata de Polirom; Foto: Hepta.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2