„Este un moment unic, nu stii ce se intampla cu tine, cu corpul tau.
Eram obosita si voiam cateva minute de somn fara nicio contractie sau durere, dupa 15 ore de travaliu, o noapte nedormita si dureri, cand mi-au pus minunea pe piept, am uitat de absolut orice si stiam ca ea e singurul lucru de care trebuia sa imi pese, sa am grija de ea si sa imi dedic tot timpul pentru ea.
Un sentiment unic…
Nastere naturala, bebe are acum 2 ani si jumatate.”
„Urmand sa devin mamica foarte tanara (la 18 ani si jumatate), nu stiam ce inseamna sa dai nastere unui copil, insa stiam ca imi iubesc enorm copilul si ca Dumnezeu o sa imi de-a putere orice ar fi.
Am fost foarte puternica, durerile au fost puternice, dar stiam cum sa ma calmez pt ca la final sa imi strang copilul la piept.
Dupa 14 ore de travaliu, bebe a decis ca atunci este momentul sa vina pe lume cu toate ca inca dilatatia era de 4 cm. Colul mi s-a fisurat, iar bebe cu greu a avut loc sa iasa, am fost taiata si cusuta, dar ma rugam la Dumnezeu sa imi dea putere sa trec peste durerile acelea.
Dar momentul cand m-am intalnit cu minunea mea a fost unic, nu pot sa exprim in cuvinte iubirea. Suntem cu adevarat eroine dand nastere, iar apoi avand grija de puii nostri. Acum am o fetita de 6 ani si 4 luni si de curand am mai adus pe lume un baietel de 3 luni.”
Acum 12 ani am ramas pentru prima data insarcinata chiar daca stiam ca mi voi risca viata. L-am iubit din prima zi, a fost o sarcina foarte grea, cu varsaturi de la 6 saptamani si pana in noaptea cand puiul meu a venit pe lume, nu mancam mai nimic si eram foarte slaba.
Cu o zi inainte au inceput contractiile lejere pe care nu le-am bagat in seama, cu 12 ore inainte de nastere au inceput sa fie din ce in ce mai dese, ma durea burta ca la ciclu menstrual.
Bunica mea imi spunea ca sunt durerile nasterii dar eu nu credeam. Ajunsa la spital m-au bagat de urgenta in sala operatorie, iar dupa 6 ore m-am trezit si am aflat ca am un baietel sanatos.
L-am vazut abia dupa 19 ore pentru ca aveam 2 tuburi de drenaj (in septembrie baiatul meu face 12 ani si inca mai am doua gaurele in burta). Chiar daca m-am chinuit sa tin sarcina si sa-l nasc sunt o mama foarte fericita si ii multumesc lui Dumnezeu si doctorului care sa chinuit sa ma tina in viata.
Experienta mea incepe cam asa: Intr-o vineri seara, de fapt pe la 1:30 noaptea, au inceput contractiile. In cateva zile urma sa ma intalnesc cu doctorul meu sa programam cezariana.
Aveam 37 de saptamani. Nu apucasem sa discutam despre nastere, ceea ce stiam sigur era ca voiam cezariana. Revin la contractii: Sincer, habar nu aveam cum trebuie sa fie contractiile. La inceput dureri usoare si cu distanta de timp marisoara intre ele.
Eu credeam ca pur si simplu durerile alea sunt normale. Am inceput sa „rasfoiesc” internetul. Deja intrasem in panica, aveam toate semnele unui travaliu si unei nasteri. Asa ca am terminat bagajul bebelinei pe care il lasasem pe mai incolo ca doar mai aveam cel putin inca o saptamana pana sa nasc, mi-am facut si baie, toate astea printre niste contractii destul de puternice.
Cand am vazut ca treaba devine serioasa si nu prea mai suportam durerea mi-am trezit sotul, care nici nu stiu cum a sarit din pat cand i-am zis ca nasc. Apoi mi-am sunat doctorul. M-a chemat in orasul in care facea el garda, eu fiind la 60 km distanta.
La 6:30 mi s-a rupt apa in fata spitalului, chiar cand sa cobor din masina. Am ajuns cu dilatatie 3. Pe la 7 a ajuns si doctorul si spunea ca trebuie sa asteptam pana la 8 sa vina anestezistul.
Offf, grea asteptarea, contractii din ce in ce mai dureroase. Fetele ma pregateau pentru operatie, insa cand am tipat o data „ieseeee”, nici nu stiu cum a aparut doctorul intr-o secunda.
A verificat si aveam deja dilatatie 8. A pus fetele sa ma mute intr-o alta camera, doua asistente ma duceau pe brate, iar eu simteam ca am copilul intre picioare.
Cand am ajuns in fata camerei respective, soc, nu era decat masa aceea capra si o cada. In apa nu am cerut sa nasc deci singura varianta era normal. M-am urcat pe masa, am impins de 3 ori si am facut cunostinta cu bebelina.
In momentul in care am nascut eram atat de bulversata de tot ce s-a intamplat ca nici nu m-am putut bucura. Imi amintesc doar ca mi-am aruncat privirea la bebelina, iar asistentele strigau la mine sa ma bucur ca am nascut o fetita minunata.
Minunea mea s-a nascut la 7:50, 2620 grame si a primit nota 10. Momentul in care mi-au adus-o in salon si mi-au pus-o in brate a fost magic. Si dupa toate astea, si o sarcina mai grea, seamana cu taica-su.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4