Bona de serviciu

Se poate si la cresa
Cand nu ai bani de bona, cresa reprezinta solutia „de avarie.
Cresa reprezinta singura solutie, de avarie, e drept, cand nu ai nici un ajutor si nici bani de bona.

Dar la cresele de stat, problema locurilor este mai acuta si decat in cazul gradinitelor, iar grijile parintilor sunt infinit mai mari. Copilul este foarte mic si depinde exclusiv de atentia personalului. Cea mai mica neatentie ii poate produce suferinta chiar si cateva zile – spre exemplu, de la un pampers neschimbat la timp, copilul poate avea iritatii ale pielii, mai mult timp.

Cresele se afla sub autoritatea Ministerului Sanatatii si taxele lor sunt similare cu cele de la gradinitele de stat. Parintii apeleaza la ele mai ales dupa ce copilul a implinit doi ani si mama nu mai poate sa stea acasa cu copilul.

Practic, pentru perioada dintre varsta de doi si trei ani a copilului exista un vid de institutii sustinute de stat, si nici un guvern de dupa 1990 nu a realizat nimic concret pentru a rezolva aceasta problema si a veni in spri-jinul mamelor care nu au bani sa plateasca o bona.

Liste de asteptare la gradinita cu doi ani inainte!
Dupa ce a implinit trei ani, copilul poate fi integrat in colectivitate. La gradinitele de stat exista criza de locuri. Situatia este generala, insa, de departe, Bucurestiul bate tara. In plus, dupa inchiderea multor fabrici de stat sau impartirea unora mari (precum APACA) in mai multe societati, au disparut si gradinitele de intreprindere. Oferta particulara incearca sa suplineasca criza, dar preturile ridicate ii tin inca departe pe parinti.

Gherghina Fleisch, inspector de specialitate pentru invatamantul prescolar la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti: „In Capitala exista un deficit de 10.000 de locuri la gradinite. De exemplu, numai in sectorul 2 avem aproape 2.500 de solicitari in plus fata de capacitatea de cazare. S-a ajuns la aceasta criza pentru ca, dupa 1990, unele cladiri in care functionau gradinite au fost retrocedate proprietarilor si nu intotdeauna s-au gasit spatii pentru mutarea lor in alte sedii.

Prin urmare, multe s-au desfiintat. Pe de alta parte, nu s-a mai construit nici o gradinita noua. In Bucuresti, nu exista gradinita de stat care sa aiba mai putin de 20 de copii in grupa (legea spune ca in-tr-o grupa pot fi maximum 15-20 de copii).

Exista situatii in care sunt inscrisi si cate 30 de copii, tocmai din cauza cererii foarte mari (se mai mizeaza si pe faptul ca in primii ani de colectivitate multi racesc des si absenteaza in corpore). O alta solutie este intocmirea unor liste de asteptare, chiar si cu doi ani inainte de intrarea in colectivitate. Dar nu intotdeauna inscrierea pe o astfel de lista iti garanteaza succesul.

Pentru reducerea presiunii venite din partea parintilor, s-a mai gasit solutia impunerii unor criterii pentru primirea la grupa mica. Astfel, pe langa criteriul varstei (trei ani impliniti), copilul trebuie sa stie sa foloseasca olita si sa manance singur. Prin urmare, cei inca dependenti de pampersi si cei neindemanatici la masa se autoelimina din cursa pentru un loc la gradinita.

Nici pe viitor situatia nu pare a se imbunatati. Ba, din contra, legislatia, care prevede acordarea unei indemnizatii de opt milioane de lei pentru ingrijirea copilului, a incurajat si incurajeaza aparitia copiilor mai ales in familiile cu venituri mai modeste.

Dupa expirarea concediului pentru ingrijirea copilului, parintii prichindeilor vor da asaltul asupra gradinitelor de stat. „Avem semnale, spune d-na inspectoare Fleisch, „ca in urmatorii ani vor fi multi copii pentru grupa mica, ceea ce va ingreuna cuprinderea copiilor de cinci-sase ani.

Femei ca tine
„Am angajat o bona interna de care sunt foarte multumita
Ruxandra Maxim are 38 de ani si este mama a doua fetite: Ivona (11 ani) si Ilinca (2 ani).
De profesie este avocat, iar sotul, Lucian, artist instrumentist. Anda, cum ii spun prietenii, si-a dat seama ca, daca va ramane doi-trei ani sa ingrijeasca de Ilinca, va pierde contactul cu meseria si clientela: „Legile se schimba si, daca nu esti in pas cu noutatile, la un moment dat nu mai ai cum sa recuperezi. In plus, ca avocat, am un program fluctuant: dimineata la tribunal, dupa-amiaza la cabinet, intalniri cu clientii. Asa ca, dupa ce mezina a implinit opt luni, am inceput sa caut o bona.

Initial, de Ilinca a ingrijit fina mea, o femeie de 40 de ani. Lunar, ii plateam cinci milioane de lei si, ocazional, cheltuielile de transport. A avut grija de fetita timp de un an de zile, dupa care sotul ei si-a deschis o firma si nu a mai putut sa ma ajute.

Am reinceput cautarile, intreband rudele, cunostintele, prietenii. Am dorit o persoana pana in 50 de ani, care sa aiba rabdare si intelegere pentru copil, sa stie sa se joace cu el, cu ceva mai multa carte. Asa am dat peste Adriana, actuala bona a Ilincai, o studenta la fara frecventa.

Are 20 de ani si, de cum a vazut-o pe Ilinca, mi-a dovedit ca stie sa se apropie de copii. Pentru ca avea nevoie si de locuinta, i-am oferit posibilitatea sa stea la noi, intr-o camera despartita printr-un hol mare de restul casei.

Asadar, este bona interna si pleaca acasa in weekend-uri. Ii platesc patru milioane de lei pe luna si ii asigur si mancarea. Ea ingrijeste de Ilinca (cealalta fetita sta la bunici), ii face de mancare si gateste si pentru noi ocazional.

Mananca separat si seara se retrage in camera ei. Nu ne afecteaza intimitatea in nici un fel. Am verificat de multe ori cum se poarta cu fetita si sunt multumita de ea. La doi ani, Ilinca a facut progrese mari in privinta olitei si deja «insaileaza» primele fraze.

Text: Adina Dragomir, Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3