Tati stie mai bine

Mamicile au impresia ca stapanesc magia cresterii copilului, si, apriori, il considera pe tatic incapabil de a atinge performantele lor in a-l linisti, hrani, imbraca, spala etc. pe cel mic. Nu le trece prin minte ca tati stie uneori mai bine.

Adina, mamica unei fetite de cinci ani, este cea care se ocupa (dintre cei doi parinti) de Maria, spunand tatalui: Lasa, ca tu nu stii cum…', dar in gandul ei reprosandu-i acestuia ca nu se implica mai mult.

Cand tati ar vrea sa se implice, mama ii pandeste prima greseala' (greseala fiind considerat orice lucru care este diferit de ceea ce facea ea sau diferit de ritualurile stabilite de ea in activitatea de zi cu zi a Mariei) si il da la o parte – „lasa ca fac eu”.

Intr-o zi, Adina era foarte racita – zacea de pe o canapea pe alta a casei, nu a mai avut puterea sa faca fataprogramului de seara al fetitei – si l-a rugat pe tati sa se ocupe de cea mica.

Ii era asa de rau, ca nici nu l-a mai monitorizat in ceea ce face. Nu auzea decat chicotelile lor la joaca, la masa, la baie. Stai ca vine ora de nani, sa vezi atunci…', se gandea Adina, eu nu reusesc decat dupa o ora, o ora jumatate sa o adorm'.

Si iata ca ora periculoasa a venit, fetit a adormind pana acum numai cu mama. Tatal si fiica s-au asezat in pat la poveste.

In mod normal, in zece minute povestea trebuia sa se termine, dar trecuse o jumatate de ora si vocea baritonala a tatalui inca se mai auzea.

E clar, nu poate sa o adoarma!', se gandea mamica. Si intr-adevar, cand cele trei (nu una) povesti s-au incheiat, in loc sa adoarma, Maria racnea din tot sufletul: Dar vreau cu maaamiii!!!'.

Asa, bolnava, mami s-a tarait spre dormitor, aruncand priviri otravite din usa spre taticul incapabil'. Dar el i-a facut semn sa plece si a luat in brate copilul. Mama a plecat gandind: Nu mai adoarme fata in noaptea asta!', dar tipetele copilului s-au oprit…

Se auzea in soapta ceva, parca o alta poveste si apoi liniste… Dupa cateva minute, tati venea pas-pas si, sarutand-o pe mami, i-a spus: Hai, mami, la nani'.

Iata ca incredibilul s-a produs: neimblanzita Maria a adormit cu tati. Deci, se poate. Adina era si bucuroasa ca a scapat de grija ca numai ea o poate adormi pe fetita, dar si cu un mic sentiment de pierdere a exclusivitatii acestui moment in viata copilului ei.

Se pare ca nu este vorba de copierea stilului matern, este vorba de alt stil, de ceva diferit, pe care tati il poate oferi copilului si sa se obtina acelasi rezultat. Nu se pune problema ca tati nu stie, ci stie altfel!

Tehnicile tatalui sunt de cele mai multe ori diferite de ale mamei, iar daca nu i se da ocazia sa si le puna in aplicare, copilul este cel frustrat – de a invata ca lucrurile pot sta intotdeauna si altfel. Este important si pentru ma mica, si pentru copil sa constate si sa accepte aceste diferente.

Sfatul nostru este de a accepta ca uneori tehnicile de educatie ale taticilor pot fi mai bune decat ale mamelor, si sa nu le pretindem sa fi e clone ale mamicilor pentru a se descurca cu copilul.

Pana la urma, copilul are de castigat, si desi mama are uneori senzatia ca pierde din teren in fata copilului, castiga teren in relatia cu tata si in ceea ce priveste timpul pentru sine.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2