Simbolurile Crăciunului

Ieslea sfântă

Ieslea reprezintă, în Noul Testament, locul în care s-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Scena venirii Sale în lume este reconstituită anual, mai ales în bisericile catolice, pentru a menţine viu spiritul Crăciunului, care aduce multă bucurie în suflete.

Această scenă este reprezentată atât prin personaje vii, cu actori şi animale adevărate, cât şi prin figurine din lut.

Primul staul simbolic a fost realizat în anul 1223, de către Francisc De Assisi (devenit apoi sfânt), în Italia. Obiceiul s-a răspândit ulterior în întreaga lume catolică.

Vâscul

Cu 200 de ani înainte de naşterea lui Iisus, druizii (populaţie celtică de pe teritoriul Angliei de astăzi) foloseau vâscul pentru a celebra sosirea iernii.

Druizii foloseau această plantă parazită, care creşte pe crengile altor copaci, pentru a-şi împodobi casele. Mai mult, ei credeau că planta are putere de vindecare a tuturor bolilor, începând de la infertilitatea femeilor şi până la otrăvire.

Scandinavii asociază şi ei această planta cu zeiţa iubirii, Frigga, iar obiceiul sărutului sub vâsc probabil că de la ei vine.

Se spune că lacrimile pe care le-a vărsat Frigga pentru fiul ei s-au transformat în bobiţele albe, asemănătoare cu perlele, ale vâscului. În imensa ei bucurie, Frigga a sărutat pe oricine a trecut pe sub pomul pe care creştea vâscul.

De aici superstiţia că oricui va sta sub vâsc nu i se va întâmpla nimic rău, ci doar va primi un sărut, o dovadă de dragoste.

Poinsettia

O floare care decorează casele americanilor în special în perioada Crăciunului este Poinsettia (Steaua din Betleem). În ultimii ani însă, e destul de populară şi în România.

Această floare este originară din Mexic şi a fost numită astfel după primul ambasador american în Mexic, Joel Poinsett, care a adus-o în SUA în 1828. Se spune că, fiind adusă drept cadou la biserică de către o fată şi fratele ei, a înflorit prima oară în mod miraculos în preajma sfintelor icoane.

Acadele

În 1900, un cofetar din Indiana a vrut să exprime sentimentul Crăciunului prin acadelele sale.

Astfel, a folosit un baston alb cu gust de mentă (albul semnificând puritatea lui Iisus), lângă care a adăugat trei dungi roşii mici, pentru a simboliza durerea şi chinurile prin care a trecut Iisus – cele trei dungi roşii sunt şi simbolul Sfintei Treimi.

Privit mai atent, bastonaşul din acadea seamănă cu toiagul magilor care au vestit naşterea Pruncului. Întors, seamănă cu un J, prima literă a numelui lui Iisus (Jesus).

Text: arhiva Edipresse

Foto 1: shutterstock.com

Foto 2: shutterstock.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2