Problemele de auz ale copiilor

Auzul se poate pierde in orice moment din viata: in copilarie, adolescenta sau mai tarziu. Cand victimele sunt copiii, depistarea timpurie inseamna si sanse mai mari de recuperare.

Acum medicina ofera o multime de tratamente pentru deficientele de auz ale copiilor (hipoacuzii). De la aparate performante, care permit „protezarea resturilor de auz pana la implantul cohlear, care poate face dintr-un copil sortit tacerii, un om normal. Toate sunt disponibile si in Romania.

Pentru a putea fi folosite insa, este esential ca suferinta auditiva sa fie depistata cat mai repede dupa nastere. Pentru aceasta, nu cu mult timp in urma, oficialii Ministerului Sanatatii au decis sa doteze mai multe maternitati din tara cu aparate care permit diagnosticari precoce, inca de la nastere.

Mecanismul care ne permite sa auzim
Sunetul este codificat la nivelul urechii interne, apoi este transmis prin nervi pana la centrii auditivi superiori, in final ajungand la creier, care decodifica informatia receptionata din periferie. Zone specifice din creier analizeaza si asociaza un anume cod cu o anume frecventa.

Copilul invata tocmai prin asociere sa spuna „ma-ma, ajungand sa realizeze in aria corticala imaginea de mama. Daca un copil, pana la varsta de cinci-sase ani (maxim sapte) nu are acest influx de la ureche, zona corticala va fi invadata de alte arii corticale responsabile de integrarea unor simturi precum vazul sau pipaitul (creierul este un organ cu o plasticitate enorma, adica se adapteaza cu foarte mare usurinta).

Chiar daca i se va pune un implant cohlear la aceasta varsta, un copil nu va beneficia de vorbire si intelegere a limbajului perfecte. Copilul va auzi sunete casnice, de avertizare (claxon, sonerie, alarma, telefon), dar nu va putea sa inteleaga toate cuvintele.

In situatia in care surditatea apare dupa varsta de cinci-sase ani, performantele unui implant cohlear sunt incurajatoare daca nu a trecut prea mult timp de la pierderea auzului.

Ce cauzeaza deficientele de auz?
Jumatate din hipoacuziile cu care copiii se nasc sunt genetice. Alte cauze ce conduc la hipoacuzii sunt cele dobandite, precum infectiile bacteriene si virale, traumatismele in zona capului, tratamentele cu asa-zise medicamente ototoxice, precum streptomicina, gentamicina, kanamicina.

Otitele cronice pot afecta si ele auzul, in diverse nivele de severitate. In functie de gradul pierderii auditive, problemele sociale ale persoanei respective sunt mai mari sau mai mici. In multe situatii, hipoacuzicul nu va mai percepe corect mesajul auzit, ajungand sa faca confuzii intre cuvinte sau sa le omita. In Romania sunt intre 1,8 si doua milioane de hipoacuzici.

Cum se pune diagnosticul la nastere?
Chiar daca se face depistarea precoce a unei probleme de auz, nu se poate cuantifica cu exactitate pragul auditiv al copilului in primul an de viata. Medicul stabileste, cu ajutorul aparaturii specifice, daca auzul copilului este in limite normale. Cum functioneaza mecanismul care ajuta medicul in depistarea diagnosticului?

In momentul in care sunt functionale, celulele care produc influxul nervos din urechea interna (care fac posibil auzul) emit niste sunete de intensitate foarte slaba. Tocmai aceste sunete sunt captate de aparatele de oto-emisiuni.

Copilul cu probleme poate avea deficiente minore sau o pierdere totala a simtului auditiv. El va trebui urmarit pana la varsta de un an, cand medicii vor putea stabili exact in ce masura auzul a fost afectat.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3