Mai există viață de cuplu după ce devenim părinți?

Fiecare conflict ascunde o cauză

Construind propriile lor tabele de așteptări, aporturi și zone de intoleranță, Roxana și Matei au aflat că au multe lucruri în comun și că problemele lor vin din altă parte. De asemenea, au observat că majoritatea frustrărilor lor au apărut după nașterea Mariei.

Fiecare a spus că nașterea fetiței le-a îmbogățit viața, dar nu înțelegeau de ce au apărut atâtea conflicte după un moment despre care credeau că le va aduce fericirea.

Primul copil – o bombă emoțională?

Roxana și Matei au o fetiță, Maria, în vârstă de doi ani. Așa cum se întâmplă deseori, apariția unui copil destabilizează viața de cuplu – relația de cuplu nu mai există, rămâne doar cea de părinți.

Dificultățile pe care cei doi le întâmpină acum sunt două: cum să mențină relația de cuplu, dar totodată să se ocupe și de copil, și cum să comunice cu fetița pentru binele tuturor.

Spuneam că relația de părinți ocupă uneori tot locul în familie, iar celelalte ipostaze (femeia, bărbatul, profesionista/ul, prietenul/a) abia se mai fac simțite. Acesta este și cazul Roxanei și al lui Matei. De când s-a născut Maria, ei nu își mai spun pe nume, nici nu se mai alintă „iubi” sau „pui”, devenind doar „mami” și „tati”.

Sigur că viața lor în calitate de părinți are multe părți frumoase, însă nealimentarea relației de cuplu produce frustrări care, după un timp, duc la certuri și conflicte în relația de părinți (mama-tata) și în relația părinți-copil.

Diferențierea rolurilor

Este important pentru evoluția sănătoasă a Mariei, dar și pentru echilibrul Roxanei și al lui Matei, să se știe clar în ce postură se află atunci când discută: cea de femeie-bărbat sau cea de mamă-tată. Confuzia între acestea se poate recunoaște prin fraze de genul: Matei zice „Mami, adu-mi cafeaua, te rog!” (se adreseaza soției, dar îi zice „mami”).

Sau când Matei îi propune o ieșire în doi, iar Roxana răspunde: „Trebuie să îi dau să mănânce copilului” (el întreabă din ipostaza de bărbat, iar ea răspunde din cea de mamă). Neînțelegerile și frustrările de acest gen se cumulează în timp, dar Roxana și Matei sunt la început și pot evita aceste neplăceri printr-o diferențiere clară a rolurilor lor.

Pentru ca ei să poată face acest lucru, metoda ESPERE® propune vizualizarea, un instrument foarte important. Astfel, prin ecusoane pe care să fie scris „soț/tată” și „soție/mamă”, pentru a fi evidențiate cele două roluri, prin eșarfe de culori diferite, pentru a fi vizualizată fiecare relație, sau prin anunț verbal, să reiasă clar din ce ipostază se vorbește.

În cazul ecusonului, este important ca fiecare să-l schimbe și să arate din ce postura vorbește, iar în ce privește eșarfa, se schimbă în funcție de tipul relației din care se discută. În acest caz, fiecare va putea să vadă că deține un capăt al relației, ajutându-l în acest fel pe celălalt să se poată situa în capătul sau, în relația corespunzătoare: de cuplu sau de părinți.

Așadar, Roxana și Matei au două relații care trebuie hrănite separat: cea de cuplu și cea de părinți. Prima va fi întreținută prin cuvinte și comportamente pe care cei doi le foloseau înainte să apară Maria: alinturi precum „iubi” sau „pui”, ieșiri împreună sau alte activități numai pentru ei doi.

Relația de părinți va fi susținută de toate acele cuvinte, decizii, comportamente care vizează creșterea și educatia Mariei: alegerea grădiniței, stabilirea orelor de masă și de somn, a vacanțelor la bunici etc.

Despărțiri fără plânsete

Diferențierea și cultivarea acestor relații în mod separat este foarte folositoare și pentru Maria, care va avea atât un model de cuplu, cât și unul parental. De asemenea, Maria va ști când poate intra în relația cu părinții, adică atunci când ei sunt disponibili ca părinți, și când nu, ei aflându-se în relația de cuplu.

De exemplu, înainte ca cei doi soți să plece la o plimbare sau la o petrecere, dacă Roxana îi va zice Mariei: „Mama se duce la nuntă”, Maria va face tot posibilul să meargă și ea sau să o țină pe Roxana acasă (o căzătură, o febră, o criză de plâns).

Dacă Maria o aude pe Roxana spunând că se duce la petrecere cu Matei sau cu soțul ei, le va face părinților cu mâna, fără plânsete.

Relația parentală

E necesar ca Roxana și Matei să știe să exprime în mod echilibrat cele doua funcții parentale: cea de mamă/mămică și cea de tată/tătic.

Funcția „tată/mamă” 
E cea educatoare și restricționantă a relației, cea care cere și refuză, care autorizează sau nu, care interzice sau nu. Exercitarea ei necesită să fie dozată și în funcție de vârsta copilului.

În situația de față, Maria, la cei doi ani, are nevoie să primească câte puțin atât din funcția de mamă, cât și din cea de tată. Însă pe măsură ce crește, e necesar ca aceste funcții să sporească și să se manifeste echilibrat cu funcția „mămică/tătic”. Mai târziu, aceste funcții se vor manifesta prin regulile din casă, exigențele și cererile adresate Mariei.

Este foarte important ca această funcție să fie exercitată cu fermitate și să fie clar diferențiată de stări de nervi sau supărări, care sunt reacții ale părinților și nu o caracteristică a funcției de mamă sau tată.

Funcția „tătic/mămică”
 E funcția ludică a relației, care oferă și primește, care zice „da” atunci când Maria vrea o bucățică de ciocolată în plus sau vrea să se joace mai mult. La începutul vieții, Maria beneficiază aproape numai de această funcție, dar pe măsură ce ea crește, trebuie să apară și funcțiile „mamă/tată”.

De asemenea, e important ca Roxana și Matei să răspundă nevoilor Mariei de mamă-mămică și tată-tătic, pentru că, de foarte multe ori, ceea ce oferă părinții nu este neapărat ceea ce are nevoie copilul. O relație „hrănită” sănătos de către părinți va depinde pe de o parte de exprimarea echilibrată a funcțiilor (tată/mamă și tătic/mămică), iar pe de altă parte de potrivirea acestora cu nevoile copilului.

Metoda ESPERE, la Centrul Amaneser

Felul în care privești evenimentele cotidiene, schimbările survenite în timp va determina felul în care le vei trăi, te vei bucura sau vei suferi. Din fericire, orice moment e potrivit să schimbi ce dorești în viața ta și există multe căi prin care poți face asta.

Una dintre ele este Metoda ESPERE®, creata de Jacques Salomé. În comunicarea relațională, cu care lucrează psihologii Centrului Amaneser din Bucuresti, se folosește mult simbolizarea, care are capacitatea de a scoate la iveală blocaje ascunse.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2