Cum să ne păcălim foamea

Stim ca foamea este nevoia corpului nostru de a fi hranit, iar fara caloriile si nutrientii furnizati de alimente nu putem functiona fizic sau intelectual. Dar, cand vine vorba de mancare, suntem animati si de alte motivatii decat simpla supravietuire. 

Hormonii ne guvernează

De cativa ani incoace, dincolo de emotii, neurostiintele se intereseaza indeaproape si de alte elemente perturbatoare, anume creierul si hormonii mesageri. Primele semne ale foamei (ghioraitul stomacului, vederea incetosata, senzatia de oboseala etc.) semnaleaza o hipoglicemie, adica scaderea nivelului de zahar din sange. Creierul este „informat de aceasta situatie prin intermediul unui hormon specific: grelina.

Acesta reactioneaza, secretand adrenalina si noradrenalina, aceiasi hormoni ca si in situatiile de stres, fiindca un creier care descopera ca ii este foame, intra automat pe modul de urgenta. Cand mancam, glicemia creste si un nou mesaj este trimis creierului, in special prin intermediul leptinei. Apoi se secreta serotonina, hormonul satietatii, al starii de bine, incat, la capatul acestui lant de informatii ultrarapide, suntem satui si incetam sa mai mancam.

Asa functioneaza lucrurile de mii de ani, omul fiind conectat atat la semnalele foamei, cat si la cele ale satietatii. Dar astazi ne este din ce in ce mai greu sa percepem acesti indicatori si sa actionam in consecinta. Mancam mai mult, mancam prost, dezvoltam anumite boli. De aceea cercetatorii incearca sa inteleaga ce ne dezechilibreaza sistemul de control.

De ce ne este foame?

Neuropsihiatrul David Servan-Schreiber (ii gasiti cronicile pe www.psychologies.ro) spunea ca modalitatile de productie, preparare, conservare, gatire, precum si alimentatia animalelor au transformat natura alimentelor. Sa luam, spre exemplu, cerealele: rafinate la extrem, pentru a evita mucegairea, acestea nu mai contin nici fibre, nici vitamina B.

Mancarurile gatite industrial, aproape toate, sunt imbogatite cu zaharuri rapide, pe post de conservanti sau potentiatori de gust. Aceste transformari succesive multiplica indexul glicemic si bulverseaza comunicarea cu creierul. Pentru ca ingereaza aceasta hrana transformata, mult prea dulce, si incearca sa restabileasca echilibrul, corpul produce mai multa insulina.

De aici, si numarul mare de diabetici la nivel mondial. Rezultatul: fie mancam mai mult, ca raspuns la acest surplus de insulina, fie suntem rationali si terminam masa simtind o lejera hipoglicemie. Dar creierul reactioneaza, secretand adrenalina si fabricand ceea ce cercetatorii numesc o „foame falsa, care nu corespunde nici realitatii biologice, nici unei emotii, ci mai degraba unui defect de comunicare cu creierul.

Dar cum noi ignoram tot ceea ce se petrece in creier, ne aruncam asupra primei bucati de ciocolata pe care o intalnim si apoi ne culpabilizam. Medicii nutritionisti spun ca nimic nu poate opri un creier caruia ii este foame si ca vointa este insuficienta contra unei hipoglicemii cerebrale.

Ce te ajută

Medicamentele care taie foamea actioneaza asupra sintezei serotoninei, cu scopul de a face creierul sa creada ca satietatea a fost atinsa. Insa riscurile si efectele secundare sunt atat de multe si de grave, incat nenumarate tablete de acest tip au fost interzise.

O alta modalitate de a induce in eroare creierul este de a actiona asupra lui in mod mecanic. Este ceea ce propune majoritatea produselor pe care le gasim pe piata suplimentelor alimentare. Pe baza de fibre naturale, acestea se umfla in contact cu lichidele din stomac si dau senzatia de satietate.

Altele folosesc un mix ce actioneaza asupra grelinei, hormonul despre care spuneam anterior ca transmite creierului ideea de foame. Totusi, foamea si consecinta ei, satietatea, au origini atat de diferite (biologice, emotionale, cerebrale) si mecanisme de functionare atat de complexe si specifice fiecarui om, incat niciun produs nu poate pretinde ca o elimina complet.

Ce să mănânci

• Alimentele care trebuie privilegiate sunt cele bogate in triptofan (un acid aminat precursor al serotoninei, hormonul destinderii si al poftei controlate), precum carnea de pasare (in special, de curcan), carnea, in general, ouale, produsele lactate, legumele uscate, avocado, orzul, germenii de grau.

• Alimentele satietogene sunt bogate in proteine si fibre: proteinele animale (carne, peste, oua, branza) si vegetalele (legumele uscate si produsele pe baza de soia – tofu). Fibrele solubile, care se umfla in apa si ocupa un anume volum in stomac, le gasesti in mere, fructele de padure (zmeura, coacaze, afine), arpacas.

• Fibrele nesolubile – care favorizeaza tranzitul intestinal, incetinirea asimilarii zaharurilor si asimilarea partiala a unor grasimi – sunt cerealele complete, legumele uscate si cele verzi

Citește continuarea articolului aici

foto Shutterstock