Ce ți-ar spune psihologul, dar nu poate…

În privința psihologilor, oscilăm între 2 extreme – fie îi considerăm niște șarlatani, fie îi ridicăm la nivel de guru și așteptăm de la ei soluții miraculoase. În timp ce mersul la psiholog este privit cu suspiciune sau ca o modă, la rândul lor, psihologii ar avea multe observații, sugestii și reclamații de făcut în  privința celor care le calcă pragul. Iată ce ți-ar putea spune un psiholog, dar nu o face…

 1.      Nu mă mai întreba de ce, de ce?

Cei mai mulți dintre noi mergem la psiholog  încercând să descoperim cum am ajuns așa cum suntem, de unde ne vin toate problemele. De cele mai multe ori, însă, chiar dacă primim răspunsurile la 'de ce'-uri (și asta poate dura luni sau ani), asta nu rezolvă decât parțial problema sau chiar nu  ne ajută deloc. În cazul fobiilor, de exemplu, chiar nu are prea mare importanță de ce ai ajuns să le ai – explicațiile nu pot schimba conexiunile pe care creierul tău le-a făcut. E nevoie de multă voință și de antrenament, pentru a schimba acele tipare.

 2.      Vei avea de făcut multe teme.

Dacă te simți deprimată și ai luat hotărârea să mergi la psiholog,  uneori îți poate fi de folos că te-ai descărcat timp de o oră și crezi că parcă te simți mai bine. Dar ca terapia să funcționeze vei avea tu de făcut multe teme acasă. Una dintre metodele de a te scoate din depresie, de exemplu, este tocmai îndeplinirea de sarcini care să te forțeze să ieși din starea de letargie.Nu te aștepta ca problema să se rezolve doar pentru că plătești bani (mulți) pentru asta. Tu ai mai mult de muncit decât psihologul…La urma-urmei, e viața ta…

 3. Nu te aștepta să-ți dau soluția

Psihologii nu-ți dau Soluția. Sau dacă se aventurează să o facă, deși nu trebui, nu întotdeauna ți-o dau pe cea bună. Nu te duci la psiholog ca la ghicitoare – să îmi caut alt serviciu sau să trag de mine, deși sunt zilnic nefericit?, Să mă despart sau nu de prietenul meu, care nu vrea să mă ia de nevastă, deși avem un copil împreună? Psihologul nu ți-e nici cel mai bun prieten (și nici acela nu ar putea lua decizii în numele tău), nici vreun oracol. Este un om antrenat să te asiste pe tine în a-ți găsi propriile soluții, în cadrul unui proces în care te vede 50 de minute o dată sau de două ori pe săptămână, ocazie cu care tu oricum nu-i dai toate detaliile.

 4. Știu că mă minți – e ok!

Nimeni nu spune adevărul, tot adevărul și numai adevărul. Pe de o parte pentru că memoria noastră nu funcționează ca o cameră digitală și nu redă exact ceea ce s-a întâmplat într-un anumit moment.

Vedem lucrurile dintr-un singur punct de vedere, al nostru și ne amintim lucrurile puțin diferit, de fiecare dată, în funcție de ce alți factori mai intervin. Iar uneori, mințim de-a dreptul, pentru că ne este jenă sau ne este teamă să fim judecați. Sigur că psihologul nu te va face mincinos, dar va încerca să adune informații relevante și să te facă să te deschizi și să îți faci un portet mai aproape de realitate, dacă vrea să te ajute cu adevărat.