Care (mai) este vârsta maternității?

„M-a apucat depresia, cred că sunt o mamă batrână

Cristina B., 40 de ani

„Când l-am făcut pe Ștefan, mi-au venit în minte toate temerile. De fapt, ți se cuibăresc gândurile astea în cap fără să le chemi tu prea mult. Te trezești cu ele. M-a apucat depresia, că sunt o mamă bătrână, că va avea 20 de ani când eu voi avea 56 și voi fi prea bătrână să îl înțeleg. În plus, nu voi fi destul de puternică să-i cresc copilul lui atunci când îl va avea. Iar dacă va dori să aibă un copil la 30 de ani, eu voi avea atunci 60. Cred că la 60 de ani, bunicii își doresc și ei nepoți mai măricei pentru că nu mai au atâta răbdare cu bebelușii. Dar a trecut. Acum mă bucur de prezent și îmi spun că am avut, la rândul meu, parte de o perioadă lungă de… huzur.'

Vârsta corpului fizic este subiectivă

Psihologul Gina Chiriac, de la clinica Med-As, explică semnificația vârstelor maternității azi:

În general, într-un cuplu, copilul ar trebui să apară în mod ideal din starea de implinire ce rezultă din relația celor doi parteneri. Dar un copil nu se naște pentru a servi unui scop, unei nevoi a mamei sale, ci se naște pentru el însuși, el dăruiește doar existând. Uneori, o femeie își dorește un copil, să îl crească, și în acest fel să compenseze ceea ce i-a lipsit ei în copilărie. Dar starea de mamă nu este o rezolvare pentru acea instanță psihică numită „copilul interior. Unele femei au tendința să proiecteze nevoile propriului „copil interior pe ceea ce cred ele că le-ar aduce maternitatea ca stare.

Alteori, o relație neîmplinită cu partenerul de cuplu se transformă în dorința de maternitate și atunci femeia își imaginează că adevărata iubire și implinirea se găsesc în acest rol de mamă. Dar rolul de mama nu este un substitut al rolului de soție sau de iubită. Este adevărat că ambele definesc starea de împlinire a feminității, dar nu se confundă.

Uneori, un copil apare înainte de 35 de ani; alteori, femeile au copii la 40 de ani și, în cazuri excepționale (și din ce în ce mai multe în ultima perioadă, grație științei), un copil vine și la 56 de ani, cum s-a întâmplat în cazul Prințesei Lia a României, care l-a născut pe prințul Carol Ferdinand!

Dar nu toate femeile au aceste posibilități, și atunci când pragul de vârstă limită (care este stabilit diferit de fiecare femeie) se apropie, apare o senzație de grabă, frică, deznădejde sau resemnare… Unele femei își pun problema apariției primelor semne de bătrânețe și încearcă să aducă starea de maternitate în viața lor tocmai pentru a prinde ultimul tren.

Unele femei binecuvântate cu un copil după 35 de ani, s-ar putea să aibă mai multă experientă de viată decât cele care au un copil la 20 de ani, însă fiecare dintre ele trăiește generic, pentru prima oară, prin această experiență. O mamă – indiferent de vârstă, indiferent de specie, dacă stăm să ne gândim – are resurse nebănuite de răbdare și disponibilitate necesare unui copil mic, găsind uneori soluții spectaculoase de a rezolva problemele atunci când este vorba de puiul ei. În acest caz, vârsta corpului fizic este subiectivă. Nu ea este cea care face diferența de atitudine.

Ceea ce contează de fapt, este vârsta psihologică. Maturitatea spirituală face diferența și oferă resursele necesare creșterii și educării copilului. Este posibil uneori ca unele femei, indiferent de vârstă, să aibă alte priorități într-un anumit moment al vieții lor decât să aleagă să fie mame. Și nu este nimic rău în a nu-ți dori un copil. Este perfect normal, tocmai pentru că fiecare fiintă umană este unică și are propria viață, propriul sistem de valori. Fiecare femeie este liberă să aleagă când să devina mamă sau dacă să devină mamă.

Citește mai multe aici

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2