In depresie ne simtim disperati, fara placerea de a face lucrurile care inainte ne bucurau, si asta – timp de saptamani, luni sau chiar mai mult timp. Depresia ne afecteaza gandurile, capacitatea de concentrare, imaginea de sine, comportamentul, dispozitia. Pentru depresivi, lumea, in general, pare mai intunecata.
De cele mai multe ori, un post-partum blues intens sau care dureaza mai mult de una-doua saptamani evolueaza spre depresia post natala, care se pare ca are o frecventa mai mare de 10% intre lauze.
Depresia este o dificultate ce apare foarte frecvent, in special in ultimii ani. Se pare ca in randul cauzelor ce favorizeaza aparitia depresiei ar fi:
Baby blues (post-partum blues) este acel complex de situatii emotionale cu o puternica tonalitate depresiva observate la nastere de numeroase proaspete mamici si de personalul medical din sectiile de obstetrica. Exista o presiune socioculturala care impune tinerei mamici sa nu-si exprime gandurile negative, temerile legate de puiul de om care abia a venit pe lume si, mai ales, a disconfortului nedefinit produs de noua stare.
Cum sa fii deprimata?! Abia ai nascut, trebuie sa fii fericita! Baby blues se manifesta prin tulburari de dispozitie, hipersensibilitate si anxietate, insomnie, neliniste, pierderea energiei, nevoia de a fi cineva alaturi, oboseala, nervozitate. Se manifesta fluctuant ca intensitate, avand un maxim in a treia – a cincea zi dupa nastere.
Sindromul post-partum blues apare la foarte multe proaspete mamici, care nu il recunosc neaparat ca atare, mai ales din pricina presiunii sociale. El este ca un „doliu al sarcinii, al plenitudinii, al legaturii inclusive mama-fat. Nasterea a schimbat si statutul, si rolul tinerei femei; obosita psihic si fizic de travaliul prin care tocmai a trecut, incepe, parca, sa se indoiasca de calitatile ei de mama. Mamica se simte foarte aproape de puiul ei si la fel de neputincioasa ca si nou-nascutul (parand ca se identifica cu el), si parca cere ajutor de la cei din familie.
Un nou statut
Oricat de minunat este sa fii parinte, stresul emotional generat de situatia de a avea grija de cineva zi de zi poate afecta pe oricine. Cand ai de-a face cu fenomene depresive, sarcinile de rutina, pe care trebuie sa le faci parca obsesiv, presiunea, emotiile care insotesc noul statut de mamica sau de tatic pot deveni coplesitoare, chiar insuportabile. Schimbarea statutului si rolului la tinerii parinti aduce si indoielile cu privire la capacitatea de a putea indeplini atributele suficient de bine, mai ales la mame („Oare sunt sau voi putea fi o mama destul de buna pentru copilul meu?).
Recunoasterea depresiei
In perioada de dupa nastere exista foarte multe variatii de comportament, care fac ca manifestarile autentice ale depresiei sa fie interpretate ca simple tulburari specifice perioadei; de exemplu: tulburari de alimentatie si modificari de greutate ale proaspetei mamici, tulburari de somn, modificari ale libidoului. Simptomatologia materna este deseori ignorata, atentia medicului fiind orientata in special spre sanatatea si dezvoltarea normala a bebelusului. Chiar si mamica pune bebelusul mai presus de orice, ignorand sau minimalizandu-si simptomele.
Nu ai voie sa fii depresiva!
Pentru foarte multi membri ai familiei (si nu numai!), ideea ca mama ar putea fi deprimata este de neconceput. Tocmai i s-a nascut bebelusul, ar trebui sa fie foarte fericita! Pe de alta parte, este destul de greu ca aceasta mamica sa mai poata analiza ceea ce simte. Nu prea mai are cand.
Oricum, traieste o stare cu totul diferita din punct de vedere psihologic si fiziologic de tot ce a mai trait pana acum. Nu stiu daca ar fi asa de simplu sa isi dea seama ca trece printr-o depresie. {i chiar daca si-ar da seama, oare ar putea accepta ideea ca ceilalti ar dezaproba-o daca le-ar spune ca i se intampla acest lucru? Cu toate acestea, intre 8 si 20% dintre femeile care au nascut dezvolta depresie postnatala, iar 5% dintre acestea au ideatie suicidara.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2