Confesiunea unei mamici cu un copil cu nevoi speciale

Draga mea prietena,

Ne stim dinainte de a deveni mama unui copil cu nevoie speciale.

Ne-am bucurat impreuna de foarte multe momente speciale, dar am trecut, tot impreuna si prin clipe foarte triste.

Sunt lucruri pe care ne le-am spus, pentru ca acestea fac parte din categoria lucrurilor pe care nu le poti spune cu voce tare.

De cand am devenit mamica Evei, multi din ce pe care ii credeam prieteni au iesit din viata mea, insa tu ai ramas.

In majoritatea zilelor ma simt singura. Nu pentru ca sunt singura – in general sunt inconjurata de multi oameni – ci pentru ca foarte rar am ocazia sa stau linista de vorba cu tine. Este greu sa trec peste asta avand in vedere ca au trecut cateva luni de cand nu ne-am mai vazut, dar iti multumesc pentru ca imi pui intrebari precum „Cum merge casnicia ta?” si „Reusesti sa gasesti si putin timp pentru tine?”, intrebari care imi dau sansa de a sta de vorba cu tine, chiar am nevoie de asta.

Ma simt vinovata pentru ca trebuie sa refuz majoritatea invitatiilor. Cand m-ai invitat la o iesire cu fetele, aveam terapie iar seara la ora 6 si jumatate sunt deja epuizata asa ca invitatia de a merge la sala trebuie sa mai astepte. O iesire in weekend nici macar nu exista pentru ca nu avem timp si nici cine sa se ocupa de fiica noastra. Insa, draga mea prietena, iti multumesc pentru toate invitatiile. Ma fac sa ma simt ca si cum inca nu am intrat in exil total atunci cand primesc un mesaj de la tine. Iti multumesc pentru ca imi permiti sa anulez iesirile noastre deja planificate in ultimul moment, fara ca tu sa te superi. Nu mi-as dori o prietena ca mine, insa am nevoie de o prietena ca tine.

Ma simt extraordinar de bine atunci cand o incluzi si pe fiica mea in activitatile noastre, stiu cat efort presupune asta si chiar daca nu reusim intotdeauna, iti multumesc si te imbratisez din toata inima pentru ca incerci. Iar copiii tai sunt minunati si iubitori si o fac mereu pe Eva sa se simta inclusa si asta se datoreaza doar modului extraordinar in care i-ai crescut.

Sunt zile in care limitele mele sunt intinse la maxim, insa tu este mereu acolo, imi trimiti mesaje de incurajare cand avem cate o operatie, ne aduci de mancare la spital si imi ajuti ceilalti copii atunci cand eu nu pot fi acolo pentru ei.

Avand in vedere ca micutii nostri sunt de aceeasi varsta, majoritatea parintilor compara idei si strategii despre pregatirea pentru olita sau pentru gradinita. Tu insa, sarbatoresti alaturi de mine primii pasi ai fiicei mele, desi ii face la cativa ani distanta de fiul tau. Atat de multi oameni nu pot sa ma asculte vorbind despre un nou medicament sau o noua interventie chirurgicala fara sa simta mila, tu insa ma asculti si ma intelegi.

Mamicile ca mine, au nevoie de mamici ca tine. Te rog, invita-ma in continuare sa iesim, continua sa ma incluzi in planurile tale, continua sa o incluzi pe fiica mea in viata copiilor tai.

Cu drag,
Prietena ta

Sursa: scarymommy.com
Text: Simona David