Vremea schimbarii a sosit

La doi-trei ani vremea schimbarilor a sosit. Este timpul ca „regele casei sa se arate in toata splendoarea puterii sale de a schimba lucrurile.

Din pricina dorintei copilului de doi-trei ani de a se impune si a demonstratiei de independenta pe care o face, aceasta varsta este denumita de pediatrii americani „teribila varsta de doi ani.

Daca nu reusesti sa transformi aceasta perioada intr-una de distractie, in care sa te relaxezi si sa te bucuri alaturi de copilul tau de experientele lui, s-ar putea sa ti-o amintesti si drept una teribila.

Copilul de peste doi ani va experimenta schimbari uriase din punct de vedere intelectual, social si emotional, care il vor ajuta sa exploreze noua lui lume si care vor da si sens acestei lumi.

O alta mare schimbare in aceasta perioada este despartirea de mama, care trebuie sa se intoarca la serviciu la incheierea celor doi ani de concediu pentru cresterea si ingrijirea copilului.

Dintr-o data, bebelusul o pierde pe cea care era centrul universului sau, si in locul ei apare fie bona, fie bunica, fie direct cresa sau chiar gradinita. Acum ar putea aparea primele manifestari ale complexului de abandon. Cum poti trece mai usor peste „vremea schimbarilor…

Ne pregatim pentru gradinita
Prima zi la cresa sau gradinita este foarte dificila pentru majoritatea parintilor, dar mie imi place sa fiu in preajma altor copii. Cu cat se pregatesc parintii mai bine pentru prima zi, cu atat mai putin vor suferi din cauza despartirii de mine.

Lacrimi mari, disperare si sentimentul de vinovatie al mamei care isi „abandoneaza puiul, toate acestea ma fac sa-mi fie mila de ea si sa plang si eu.

Pregatirile se fac din timp, parintii familiarizandu-se cu locul unde voi merge, povestind lucruri frumoase despre acel loc. Nu imi place sa ma ameninte: „Las ca vezi tu la gradinita.

Doamna doctor spunea ca mami trebuie sa se vindece de propria anxietate de separare de micul pui, doar imi fac intrarea in lume, nu?!

Autonomia
Adica pap cu mana mea (chiar daca papa cu mine si masa, si covorul, si jucariile…), ma spal pe dintisori (si mananc pasta si sug periuta), fac la olita… sau nu , uneori dorm singur, cu jucariile, ma spal singurel la baie si, daca nu am haine complicate, ma si imbrac sau dezbrac, ma incalt sau descalt. Ce mai, sunt mare!

Personalitatea
Am un dezvoltat simt al proprietatii, nu prea imi controlez eu emotiile, insa invat usor reguli de grup – de aia pot sa merg la gradi, sunt foarte curios, vreau sa fiu independent (chiar daca asta inseamna sa ma pierd pe plaja sau in magazine), lumea ma invata reguli de politete, dar ea nu intelege ca eu le consider inutile; mai bine mi-ar arata oamenii mari cum trebuie sa te porti…

Sociabilitatea
Iata ca am ajuns la varsta la care leg prietenii, unele care pot dura chiar ani de zile, ma joc alaturi de ceilalti copii. Imi place sa ma joc cu adultii, cam stiu cum sa le atrag atentia, cum sa ii infurii sau sa le fac placere, dar mai ales imi place sa ajut prin casa, sa fac treaba, sa mesteresc. Nu-mi taiati elanul, pentru ca mai tarziu s-ar putea sa ma rugati si nu voi mai dori sa ma implic.

Poate credeti ca sunt grozav… Am doi ani si stiu multe, fac multe, dar am si multe probleme.
Ce mi se intampla la aceasta varsta:
Mi-e frica – Ma tem de intuneric, fantome
Atac – Musc, zgarii, bat
Vorbesc stalcit – Nu pot sa pronunt multe consoane

Foto: HEPTA/PHOTONONSTOP

.