S-a trezit din coma pentru a-i spune inca 3 cuvinte mamei lui

Toti credeau ca e o simpla raceala. Insa pe masura ce zilele treceau, lucrurile se inrautateau tot mai mult…

In cele din urma, Ruth si Jonathan, parintii lui Nolan, au ajuns la medic si au primit cea mai cumplita veste posibila: baietelul lor de 3 ani avea rabdomiosarcom, o forma de cancer extrem de agresiva.

Totul a inceput in 2015, cand lui Nolan i s-a infundat nasul. Firesc, parintii au crezut ca e o banala raceala, insa au ajuns rapid la doctor cand medicamentele nu faceau vreo diferenta.

Cancerul extrem de agresiv nu raspundea la tratament

Asa au aflat diagnosticul copilului lor, care suferea de o forma de cancer rezistenta la orice forma de tratament.

Dupa mai multe runde de tratament, Nolan era tot mai slabit. Din pacate, cancerul se raspandise deja in tot corpul, ceea ce ii scadea dramatic sansa de supravietuire.

Acela a fost momentul cand mama sa a acceptat situatia asa cum era, dar a inceput in schimb sa surprinda ultimele zile din viata fiului sau.

In ultima lor vizita la spital, baietelul era extrem de slabit deoarece nu mai mancase de zile intregi. Tot ce manca vomita la scurt timp.

Mama a memorat ultima conversatie cu fiul sau si a impartasit-o cu restul lumii intr-o postare de Facebook:

Eu: Piciule, te doare cand respiri, nu?
Nolan: Pai… Da…
Eu: Te doare rau de tot, nu-i asa?
Nolan: Mda…
Eu: Piciule, cancerul asta e urat rau. Dar nu trebuie sa mai lupti.
NOlan (incantat): Nu trebuie?? Dar lupt pentru tine, mami.
Eu: Nu piciule! Asta ai facut pana acum? Ai luptat pentru mami?
Nolan: Pai?!
Eu: Nolan, care e treaba mea ca mama?
Nolan, cu un zambet larg: Sa ma aperi!
Eu: Puiule… Nu mai pot sa fac asta aici. Dar te voi putea apara in Rai (asta mi-a frant inima)
Nolan: Deci, eu o sa merg in Rai si o sa ma joc pana vii si tu acolo. Vii si tu, asa-i?
Eu: Garantat, nu scapi de mine asa usor!
Nolan: Multumesc mami! O sa ma duc sa ma joc

„s-a intamplat un miracol pe care nu-l voi uita niciodata…”

In ziua urmatoare a dormit, ca in majoritatea zilelor dinspre final.

Cand s-a trezit aveam masina pregatita, eram gata sa-l iau acasa pentru o ultima noapte pe care aveam s-o petrecem impreuna.
Insa cand s-a trezit, si-a pus mana pe mana mea si mi-a zis incet „Mami, e ok. Hai sa stam aici”.
Baietelul meu de 4 ani incerca sa fie erou si sa faca lucrurile mai usoare pentru mine.

Pentru urmatoarele 36 de ore, timp in care a dormit o groaza, ne-am uitat pe Youtube la desene si am zambit cat am putut de mult.’
Pe la 9 seara inca ne uitam pe Youtube. L-am intrebat daca pot sa ma bag la dus (mami nu trebuia sa plece de langa el, trebuia sa-l ating in permanenta).
Mi-a zis „mmmbine, dar trimite-l pe unchiul Chris sa stea cu mine, iar eu ma rotesc pe partea astalalta ca sa te pot vedea.”
Stateam in cadrul usii de la baie, m-am intors catre el si i-am zambit: „Uita-te inspre mine piciule, o sa ies in cateva secunde”.
Mi-a zambit. Am inchis usa.
Ulterior mi-au spus ca in momentul in care am inchis usa a inchis ochii si a cazut intr-un somn adanc, semn ca era finalul.
Cand am deschis usa, echipa medicala care avea grija de el era in jurul patului si toata lumea s-a uitat la mine cu lacrimi in ochi.

„Ruth, doarme profund acum, nu mai simte nimic”.

Respiratia era tot mai fortata. Plamanul drept ii cedase si nivelul oxigenului scazuse drastic.
Am fugit pana la el in pat si i-am cuprins fata cu mainile. Apoi s-a intamplat un miracol pe care nu-l voi uita niciodata…

Ingerasul meu a tras puternic aer in piept, a deschis ochii, mi-a zambit si mi-a spus „te iubesc, mami!”. Cateva momente mai tarziu s-a stins, in timp ce eu ii cantam usor in ureche.

Alaturi e o imagine ce pare sa fi atras atentia tuturor: Fiului meu ii era ingrozitor de frica atunci cand plecam de langa el, chiar si cand ma duceam sa fac un dus.
Acum mie mi-e frica sa fac dus. Nu mai am decat un covoras de baie gol, unde candva baietelul meu frumos o astepta pe mami a lui.

Sursa: Facebook NolanStrong