Top 10 ţări în care să-ţi creşti copilul

În ţările dezvoltate, goana după bani nu mai este o prioritate a adulţilor – ei pun preţ acum pe timpul liber şi activităţile cu familia. Aniela, Camelia, Sorin şi Gelu trăiesc în ţări clasate într-un top al ţărilor în care să îţi creşti copilul şi ne povestesc experienţa lor.

Părinţii şi guvernele se preocupă mai mult ca înainte de bi­nele copiilor, arată studiile reali­zate de organizaţii de profil.

Acestea demonstrează că, pe lân­gă nevoile de bază (locuinţă, mâncare, haine), un copil are nevoie de ceva în plus ca să fie fe­ricit: trebuie să fie protejat, să i se acorde toate şansele pentru a deveni mai bun, să nu întâmpine piedici în lumea înconjurătoare.

Mai presus de toate acestea însă, copilul trebuie să fie iubit şi pre­ţuit, să se simtă special şi spriji­nit, atât în familie, cât şi în comunitate. Şi, nu în ultimul rând, fami­lia şi comunitatea au nevoie să fie ajutate de stat în această misiune. Poate suna complicat, însă iată cum se traduc toate acestea în viaţa de zi cu zi.

Aniela, Camelia, Sorin şi Gelu trăiesc în ţări aflate în top 10 al celor mai bune locuri din lume în care să îţi creşti copiii. Peste tot, părinţii primesc o mână de ajutor de la comunitatea locală, stat şi angajatori.

• De exemplu, „sunt câteva regiuni în Italia unde serviciul de baby­si­tter este oferit de primărie pentru familiile în care amândoi părinţii lucrează, spune Camelia.
• În Ontario, Canada, „guvernul fe­deral plăteşte concediul mamei, copilul primeşte lunar indem­ni­zaţie, iar toată lumea are asigurare medicală gratis.
• Aproape toate companiile plătesc pentru angajaţi asigurări medicale private pentru câteva specialităţi neacoperite de programul de stat, şi anume: dentist, masaj, ochelari, lentile de contact, spune Sorin.

Obiceiurile sănătoase
Cei mai activi copii sunt în Irlanda, Canada şi Statele Unite, se arată în studiile UNICEF. Un motiv ar fi că aici sportul şi activităţile în aer liber sunt încurajate nu numai de familie, dar şi de stat.

În Texas, Statele Unite, unde locuieşte Aniela, intrarea la pisci­ne­le din oraş costă între doi şi cinci dolari de persoană, iar copiii sub trei ani intră gratuit.

De săr­bătorile naţionale, precum Ziua Părinţilor, Ziua Tatălui şi Ziua Americii, toată lumea beneficiază de intrare gratuită. Aceleaşi condiţii le întâlnim şi în Canada, după cum ne povesteşte Sorin. În SUA, terenurile de tenis, unde poţi merge şi exersa cu copilul, sunt gratuite dacă aparţin liceelor sau primăriei. De asemenea, exis­tă nenumărate terenuri de fotbal şi de baschet amenajate în parcuri.

Sporturile cele mai practicate în Danemarca sunt fotbalul, tenisul, handbalul, înotul şi gimnastica – şi există zeci de cluburi de profil în care copiii se pot înscrie. Toate municipalităţile au un centru spor­tiv deschis publicului, uneori contra unui cost sub­venţionat, deci, mai mult decât rezo­nabil.

Activităţi pe alese
În majoritatea ţărilor de care vorbim, bibliotecile publice sunt ex­trem de active şi de prezente în viaţa copiilor şi adulţilor. Aici, în afară de a accesa internetul şi de a împrumuta gratis cărţi, casete video şi audio, CD-uri, se poate participa la sesiuni de teatru şi lecturi pentru copii.

În ţările anglofone, în cadrul Co­mmunity Centre, se organizează cursuri de teatru, dans, muzică, limbi străine, computer, istorie. „În Italia, programele speciale educaţionale fac parte deja din po­litica de marketing a fiecărei şcoli, pentru a atrage cât mai mulţi copii.

În şcolile de stat, cursurile extraşcolare sunt gratuite, iar şco­lile circumscripţionale oferă copii­lor cursuri de limbi străine, informatică, educaţie fizică, mu­zică, în schimbul unei sume modice, povesteşte Camelia.

Un mod foarte interesant şi atră­gător de a socializa pentru mame şi copii mici, întâlnit în Marea Britanie, Danemarca şi multe alte ţări, este aşa-numitul „playgroup sau „coffee group. Mamele cu copii născuţi în aceea­şi perioadă pot forma grupuri care se întâlnesc, prin rotaţie, în casa fiecăreia, ca să discute, să facă schimb de experienţă, în timp ce copiii lor se joacă împreună.

În Danemarca, de exemplu, aceste contacte sunt facilitate de o asistentă, care face vizite gratuite acasă nou-născuţilor şi care are o bază de date cu vecini părinţi. Lo­cu­rile de joacă pentru copii nu reprezintă nicidecum o problemă pentru părinţii din ţările prezente în top. Sunt multe, curate, bine întreţinute şi sigure.

La Roma, se găsesc destul de uşor şi aproape de casă oriunde ai locui. „Eu, de exemplu, am la 200 de metri de casă un astfel de părculeţ de joacă pentru copii, unde, pe lângă băncuţe, to­bo­gane şi lea­gă­ne, sunt şi căsuţe gonflabile, căluţi şi maşinuţe Luna Parc. De obicei, sunt îngrădite şi păzite, iar noaptea se închid pentru pu­blic, povesteşte Camelia.

Aniela are şi ea o experienţă la fel de plăcută: „Locurile de joacă frumos amenajate pentru copii nu sunt greu de găsit în orăşelul nostru. Par­cu­rile au şi mese de picnic şi gra­tar, unde îţi poti face o friptură, în timp ce copiii se joacă alături, şi sunt pre­vă­zute şi cu ram­pe pentru cărucioare.

Învăţământ pentru toţi
În ceea ce priveşte educaţia pentru preşcolari, multe ţări şi-au re­gândit strategia. Faptul că ma­mele încep mai devreme lucrul, precum şi creşterea numărului de fa­milii cu un singur părinte au scos la iveală diverse forme de îngrijire pe timpul zilei.

În Italia, poţi trimite copilul la cre­şă începând de la vârsta de trei luni. Costul pentru cele de stat sau circumscripţionale variază în funcţie de venitul familiei, iar de la trei ani, şcoala, fie că este de stat sau de circumscripţie, nu se plăteşte.

În Suedia, dacă un copil merge la grădiniţă mai puţin de 15 ore pe săptămână, învaţă gratis. Părinţii pot opta să îi ducă pe cei mici în casele altor mămici care au grijă de ei, un sistem destul de răspândit în ţările civilizate. Ar mai fi grădiniţele „deschise, în care părinţii şi personalul calificat se ocupă de educaţia copiilor şi unde nu este nevoie de înscriere pre­a­labilă. Taxele pentru gră­diniţă nu depăşesc două procente din sala­riul mediu brut.

Un posibil model: cel olandez
Olanda este o societate centrată în mod tradiţional pe copii şi creşte­rea lor. Tendinţa ultimilor ani este că tinerele mame preferă să îi crească pe cei mici decât să se întoarcă la muncă. În general, copiii sunt obiş­nuiţi cu un mediu de îngrijire extrem de protector şi pozitiv.

Acasă, copiii sunt foarte mulţu­miţi de relaţiile pe care le au cu părinţii, pentru că familiile sunt foarte des­chise şi comunicative, iar la şcoală nu se exercită nicio presiune asu­pra lor.

Toată lumea cunoaşte atitudinea libertină a olandezilor faţă de al­cool, droguri şi sex. În spiritul acesta, adulţii au o viaţă relaxată, preferă să comunice decât să impună şi îi lasă pe copii să facă propriile alegeri. Se pare că dacă toate „tentaţiile sunt legale, nu mai există dorinţa copiilor de a-şi şoca părinţii. Şi se ştie că părinţii fericiţi cresc copii fericiţi.

Câteva date

• În medie, alocaţia copiilor din România este de 35 de ori mai mică faţă de cea a copiilor din ţările europene dezvoltate.
• Franţa este cea mai grijulie cu tânăra generaţie – oferă un sistem dublu de alocaţii, unele cu caracter universal, altele pentru familiile cu mulţi copii sau venituri mici.
• În Olanda, Franţa, Marea Britanie, Austria, Germania, familiile cu mai mulţi copii beneficiază de reduceri substanţiale la impozite.

Familia cea mai dorită
Cel mai preţios dar pe care îl putem face copiilor este să ne petrecem cât mai mult timp cu ei, să comunicăm şi să le oferim multiple şanse, dintre care ei să o aleagă pe cea mai bună.

Nu jucăriile, nu hainele, nu grădiniţele scumpe îi fac să se simtă împliniţi şi iubiţi. Copiii sunt fericiţi dacă locu­iesc cu ambii părinţi şi iau masa împreună în mod regulat, spun statisticile.

Un ajutor pentru părinţi
Copiii danezi pot merge la creşă sau în case particulare autorizate de municipalitate şi plătite din fondurile acesteia (şase luni-trei ani), la grădiniţe (trei-şase ani), în centre de îngrijire după orele de şcoală (şase-zece ani), la grupuri formate de părinţi şi subvenţionate local, în cluburi de tineret – care încurajea­ză creativitatea, socializarea şi participarea în comunitate.

Părinţii plătesc doar 30-33% din cheltuielile care se fac pentru copilul lor în acea instituţie şi poate de aceea, mai mult de 90% dintre copiii de trei-cinci ani sunt înscrişi într-o formă sau alta de îngrijire.

Timpul petrecut cu familia, activi­tăţile în aer liber şi educaţia de ca­li­tate pentru toate vârstele şi pătu­rile sociale sunt câteva lucruri care înclină balanţa în favoarea ţărilor din top 10 – când vine vorba des­pre creşterea copiilor. Pe de altă parte noi înşine avem nevoie să înţelegem ce ne face fericiţi.

Acest articol nu se doreşte a fi un îndemn de emigrare, ci doar o în­cu­rajare în sensul că ar fi bine să ne schimbăm cât mai repede optica actuală asupra vieţii, pentru a le oferi copiilor noştri dreptul de a fi fericiţi cu adevărat.

Top 10 UNICEF
1. Olanda
2. Suedia
3. Danemarca
4. Finlanda
5. Spania
6. Elveţia
7. Norvegia
8. Italia
9. Irlanda
10. Belgia

Sursa: studiu UNICEF

Top 10 Save the children

1. Suedia
2. Danemarca
3. Finlanda
4. Austria
5. Germania
6. Norvegia
7. Australia
8. Irlanda
9. Canada
10. SUA

Sursa: studiu Save the children

Foto: shutterstock.com