Tații și educația băieților

Mulți spun că meseria de părinte este cea mai grea din lume, iar dacă ai un copil nărăvaș, lucrurile se complică si mai mult. Pe lângă asta, în societatea noastră tradiționalistă, de educație se ocupau mamele, în timp ce tații erau responsabili cu partea financiară. Însă lucrurile se schimbă, evoluează, și tații iau parte din ce în ce mai mult la procesul educațional al celor mici. Otilia Mantelers – trainer de playful parenting – vine cu câteva repere concrete despre ce înseamna implicarea taților în educarea și educația băieților.

De ce este importanta implicarea tatilor in educarea baietilor?

Otilia Mantelers: Copiii care au un tata prezent si implicat in viata lor emotionala manifesta un atasament emotional mai profund, au o incredere mai mare in oameni, dezvolta relatii de prietenie mult mai usor, au un IQ mai ridicat, sunt mai putin predispusi la depresie si au mai putine probleme la varsta adolescentei. Aceste lucruri au reiesit din numeroase studii care s-au facut asupra influentei taticilor in viata copiilor, in general, si a baietilor, in special.

Bineinteles, acestea sunt statistici, cu plusuri si minusuri, si exista multi baietei care sunt crescuti doar de mama si ajung oameni echilibrati si frumosi. Un tata implicat inseamna un tata care sta mai mult timp cu copilul sau, care se joaca cu el, nu doar ii da lectii de viata. Pentru baietei, tatii sunt punctul de referinta, modelul masculin pe care, in cele mai multe cazuri, il urmeaza inconstient.

Multi psihologi au povestit ca, in terapie, majoritatea barbatilor care aveau probleme in relatia de cuplu, in cea cu copiii sau in cariera, au inceput sa planga intr-un singur moment: cand au rememorat relatia cu tatal lor. Asta arata cata durere se strange de-a lungul anilor din cauza lipsei de manifestare a afectiunii tatalui. Este incontestabil faptul ca tatii isi iubesc fiii, insa, datorita normelor sociale prezente in majoritatea culturilor, conform carora „baieteii nu plang si nu au sentimente, tatii si baietii, deopotriva, au fost incurajati sa nu isi manifeste emotiile si afectiunea.

De-a lungul timpului, acest lucru a dus la deteriorarea relatiilor tata-fiu. Mai mult decat atat, relatia tata-fiu a fost rezumata la trei concepte de baza: lipsa de comunicare, critica, competitie. Din fericire, exista o sumedenie de familii in care aceste norme nu se aplica, si atunci vorbim despre modelele care fac ca normele culturale sa se schimbe. De la tatici, baieteii invata aptitudini sociale.

Din joaca fizica cu tatal, de cele mai multe ori harjoana si lupte, baiatul invata cum sa-si controleze agresivitatea. Din felul in care tatal interactioneaza cu colegii de serviciu, cu mama, cu prietenii, baiatul invata sa relationeze cu cei din jur. Nu cuvintele si sfaturile tatalui sunt cele importante pentru un baiat in dezvoltarea imaginii de masculinitate, ci comportamentul pe care cel mic il observa si, de cele mai multe ori, il asimileaza. Taticii, in special, sunt cei care ii incurajeaza pe baieti sa exploreze si sa devina aventurosi.

Care sunt efectele absentei tatalui din viata si din educarea baietilor?

O.M.: Si aici sunt nenumarate studii care arata ca baietii care cresc fara tata sunt mai predispusi sa aiba probleme la scoala, relatii sentimentale nesatisfacatoare, probleme de atasament, insa nu as vrea sa ma raportez la aceste studii pentru a raspunde la intrebare. Cred ca cel mai mare neajuns pentru un baiat este lipsa constanta a modelului masculin cu care sa se identifice.

Mark Twain, un bun cunoscator al baietilor (cum ar putea sa fie altfel autorul Aventurilor lui Tom Sawyer si al lui Huckleberry Finn?!) a observat ca, in jurul varstei de 12 ani, baietii isi aleg un ideal masculin, care de cele mai multe ori este tatal, observatie intarita si de majoritatea psihologilor contemporani.

Fireste ca si un baiat care este crescut doar de mama poate avea un viitor si o viata buna, si el, ca orice baiat, isi va alege un model masculin care poate fi ori tatal, ori un profesor, un unchi, etc. Apoi, pentru a inflori, baietii au nevoie ca tatii lor sa ii admire, sa le confirme masculinitatea lor in formare, de aceea aceasta validare a tatalui e foarte importanta pentru baietei.

Spuneati ca tatii functioneaza ca un model sau contramodel pentru baietei…

O.M.: Da, tatii reprezinta primul mare erou al baietilor. Pentru mine, a fost fascinant sa imi vad propriul baietel (de aproape sapte ani) care isi sufleca maneca de la camasa exact ca si papi (asa ii spune tatalui sau), care merge la fel ca papi, isi face sandvisul la fel, cu aceleasi ingrediente, si care face aceleasi gesturi ca si papi, atunci cand se infurie!

De multe ori, cand baietii isi propun in mod explicit sa nu semene cu tatal lor, uneori pot exagera, alegand directia opusa. Spre exemplu, un tata care nu si-a sprijinit financiar familia si care a lipsit emotional din viata fiului sau pentru ca a fost dependent de alcool, poate deveni un contramodel pentru fiul sau, care va decide sa fie un sprijin financiar pentru familia sa si sa se arunce cu ochii inchisi in munca.

Fara constientizarea trecutului dureros al relatiei cu tatal, sunt sanse ca baiatul devenit barbat, cu cariera, sa manifeste aceeasi lipsa de implicare emotionala fata de copiii sai. Daca, insa, are loc constientizarea, atunci sansele ca acest tata sa fie atat sprijin financiar, cat si emotional, pentru copiii sai sunt mult mai mari.

Cum trebuie sa reactioneze tatii la etapa Oedip a fiilor lor?

O.M.: Multi baietei, in jurul varstei de patru ani, isi doresc sa se casatoreasca cu mama lor. Freud spunea ca motivul este confirmarea lor de catre mama ca barbati, ceea ce s-ar putea traduce prin „ce poate tata, pot si eu; ce este tata, pot sa fiu si eu. Exista doua opinii in psihologie: una, perspectiva cognitiv-comportamentala, conform careia tatal ii spune baiatului realitatea cruda, ca mama are un singur sot, care este tatal, iar copilul nu se va putea casatori niciodata cu mama sa.

Si perspectiva umanista, in care situatia se trateaza ca un joc-fantezie, in care baiatul are voie sa se „casatoreasca cu mama. Eu am ales cu baietelul meu, Yuri, a doua varianta, in care el se casatorea cu mine. Pentru ca am simtit ca intrebarea lui era de fapt: „Tu ma accepti pe mine? Iti place de mine?. Dupa cateva luni, eram una dintre cele trei iubite ale sale (celelalte doua erau fetite de la gradinita), iar dupa ceva vreme disparusem de pe lista…

Multi parinti pe care ii intalnesc sunt ingrijorati cand copiii trec prin faza asta (si fetitele o au cu taticii), gandindu-se ca poate copilul lor are o tulburare de comportament, si vor neaparat sa o remedieze. Si fetita mea mijlocie s-a „casatorit cu papi, iar dupa trei luni mi-am dat seama ca a acceptat realitatea, cand mi-a zis: „Ia uite, mami, ce ii fac lui papi, iubitul tau, o sa-l dau jos de pe scaun. Atunci ea mi-a aratat ca stie clar ce rol are tati in relatia cu mine.

Sunt tatii, mai degraba decat mamele, cei care dau consistenta morala a educatiei? Ce e bine si ce e rau?

O.M.: Nu cred ca un baiat isi ia valorile morale doar de la tatal sau. Psihologi barbati, pe care i-am intalnit, mi-au povestit ca isi datoreaza cariera in psihologie si psihoterapie empatiei pe care au mostenit-o de la mama. Un copil preia valorile combinat, si de la mama, si de la tata, in functie de cum rezoneaza el cu fiecare valoare in parte.

Este puterea exemplului definitorie in educatie?

O.M.: Un copil va invata ceva datorita exemplului pe care il vede acasa, la parintii lui. Daca tatal ii spune baiatului: „Haide, nu-ti fie jena sa intrebi cat e ceasul!, insa tatal insusi o roaga pe mama sa dea telefon ca sa cheme instalatorul, sa faca rezervare la restaurant, sa explice administratorului ca nu e de acord sa plateasca o factura mult prea mare, sansele sunt ca baietelul sa preia comportamentul, nu indemnul tatalui, de a fi indraznet.

Ce greseli nu trebuie facute de tati in educarea baietilor?

O.M.: Cred ca cea mai mare greseala pe care ar putea s-o faca tatal cu baiatul sau este sa perpetueze acea norma sociala care spune ca „baietii nu plang, care se extinde la a nu-si arata sentimentele, a nu le exprima si a se teme de a fi vulnerabil. Este cu adevarat sanatos pentru baieti daca tatii pot sa le protejeze viata emotionala, caci baietii au aceleasi nevoi emotionale ca fetitele: sa se simta iubiti, sa primeasca manifestarea entuziasta a iubirii parintilor, sa fie imbratisati, sa se simta protejati, etc.

De asemenea, baietii vor avea o incredere mult mai mare in ei daca nu sunt criticati de tati pentru situatiile in care nu au succesul asteptat de acestia. Una dintre marile nevoi ale unui baiat este de a se simti competent, iar daca tatal – eroul vietii sale, modelul si mentorul sau – il critica, toata stima de sine a fiului se clatina.

In final, un alt lucru pe care taticii il fac in mod frecvent cu fiii lor este de a intra in competitie cu ei, ca si cum ar avea puteri egale. Luptele fizice, meciurile de fotbal in care tatal da un gol fenomenal sunt acele momente in care multi tatici simt nevoia sa le arate baietilor ca ei sunt mai puternici si mai competenti, ceea ce, inca o data, le stirbeste baietilor increderea in ei insisi.

Este benefic ca tatii sa petreaca periodic un timp singuri cu fiii lor?

O.M.: Este esential! Un studiu efectuat asupra a trei sute de barbati cu functii de conducere si middle management a aratat ca, la intrebarea „ce lucru ai schimba in copilarie in relatia cu tatal tau?, cu totii au raspuns ca si-ar fi dorit sa petreaca mai mult timp cu el si sa fie mai apropiati din punct de vedere afectiv. Ritualurile dintre tata si fiu – fie ca citesc o carte impreuna, fie ca se uita la un meci de fotbal, fie ca se barbieresc impreuna – toate cladesc o relatie minunata, in care are loc o redefinire a masculinitatii fiecaruia.

Faptul ca mamele si tatii au stiluri diferite de educatie este benefic in dezvoltarea baietilor?

O.M.: Da, este benefic, in niciun caz derutant. De la fiecare parinte, copilul isi ia ce are nevoie, invata lucruri diferite si, de fapt, observa ca oamenii sunt diferiti: si… mai deprinde o calitate importanta: flexibilitatea. Parintii nu trebuie sa aiba acelasi stil de educare a copilului, un parinte poate sa fie de acord cu mancatul ciocolatei la ora opt seara, iar celalalt, nu – copilul nu e derutat de acest lucru. Ceea ce il deruteaza este nerezolvarea conflictului dintre parinti legat de mancatul ciocolatei la ora opt seara, nu existenta conflictului in sine.

citește continuarea articolului aici

foto Shutterstock