Încă de când vine pe lume, bebelușul tău poate să comunice. Sigur, încă nu știe să vorbească, dar are la dispoziție alte mijloace de comunicare – gângurește, zâmbește, plânge când este deranjat de ceva. În timp ce părinții așteaptă cu nerăbdare momentul când bebe va spune primele cuvinte, ignoră uneori semne care indică tulburări de limbaj.
Când specialiștii vorbesc despre tulburări de limbaj, ei nu se referă doar la faptul că cel mic nu vorbește încă, deși ar trebui să o facă, ci la tulburări de pronunție (dislalia), la discontinuitate în vorbire sau tulburări de ritm, la tulburări de voce (disfonie, fonoastenie, mutiție) sau, mai târziu, la tulburări ale limbajului scris-citit (dislexie, agrafie, disgrafie etc).
Fără a te băga în termeni prea medicali, trebuie să știi că fiecare dintre aceste tulburări de limbaj are cauzele și manifestările ei specifice și că orice întârziere sau tulburare în dezvoltarea limbajului poate fi identificată și tratată din timp, copilul având șansa de a se recupera mai repede.
Câteva semne trebuie să te pună pe gânduri și să te determine să consulți un logoped.
Mare atenție: infecțiile orl, episoadele de otită, netratate la timp sau incorect tratate pot influența și afecta atât dezvoltarea auzului cât și dezvoltarea limbajului. Dezvoltarea aparatului fono-articulator, care permite copilului să vorbească (faringe, fose nazale, sept nazal, laringe, corzi vocale) se definitivează în jurul vârstei de 3-4 ani, când și incidența infecțiilor orl este mai mare. De aceea este bine să iei în serios orice infecție, răceală puternică etc, care poate afecta pe termen lung dezvoltarea limbajului.
foto Shutterstock