Daca vezi un copil de un an cu degetelul in gura, in timp ce doarme, ti se pare scumpic, insa daca observi acelasi lucru in cazul unui copil de patru-cinci ani, nu ti se mai pare nimic dragalas.
La drept vorbind, nu e nimic dragalas la un copil mare care sta cu degetul varat in gura.
Nu fiti socati, ca am vazut si copii mai mari in situatia asta. Ei sunt tachinati intens de colegii lor de la gradinita si scoaÂla si se straduiesc din greu sa isi satisfaca acest obicei, in ciuda glumelor celorlalti.
Suptul degetului poate fi reconfortant pentru copil; cat timp face acest lucru, in creierasul lui se elibereaza endorfine (hormon al placerii) care il fac sa se simta bine, de aceea, dupa ani de zile de supt degetelul, copilului ii este greu sa renunte la acest obicei, chiar daca ii este rusine ca face asta.
De la o anumita varsta, exista si alte consecinte pe care le sufera copilul (nu doar sentimentul de jena, de rusine):
Ca sa nu mai vorbim de sentimentele pe care le traieste copilul care este necajit de ceilalti copiii.
O mamica mi-a spus la un moment dat ca, desi fiul ei are patru ani, nu se gandeste sa ajute copilul sa renunte la acest obicei pentru ca ea a inteles de pe net ca pana la sase ani obiceiul nu este periculos, abia dupa aceasta varsta aparand dentitia definitiva.
Partial adevarat. Pentru ca, din pacate, acest obicei este unul destul de greu de dezvatat – asadar, cu cat dezvatul incepe mai devreme, cu atat mai bine pentru copil.
Suptul degetului este un gest normal, nu obligatoriu insa la sugari si la copiii mici.
Un instinct natural de a suge degetul apare la copii in primele luni de viata, uneori chiar din perioada intrauterina (multe mamici isi vad puiul pe ecranul ecografului cu degetelul in gurita si sesiseaza chiar miscarile de supt).
Copiii au un instinct natural de a suge, care se diminueaza in timp, incepand cu varsta de sase luni. Copiii continua sa isi suga degetul si dupa aceasta perioada, deoarece acest obicei are efect calmant.
Pe masura ce copilul devine mai activ, se interactioneaza cu el si va renunta in mod natural la gest. Dar foamea, somnul, agitatia, plictiseala ii pot readuce, ca alinare, degetul inapoi in gurita.
Cu cat este mai lunga perioada de supt degetul, cu atat este mai mare posibilitatea ca micutul sa aiba nevoie de interventie ortodontica pentru a corecta problemele de dentitie, de vorbire (de pronuntie, in special pentru consoanele palatine, balbaieli sau scoaterea limbii in afara in momentul pronuntiei cuvintelor).
Daca obiceiul a disparut la un moment dat si a reaparut dupa cativa ani, eventual dupa varsta de trei ani, ne gandim – ca motiv de reaparitie – la tulburari emotionale, anxietate aparute ca o reactie la un eveniment traumatic. In acest caz, este neaparat necesar consult psihologic.
Majoritatea copiilor renunta la suptul degetului intre trei si sase ani si nu necesita terapie. Insa exista si cazuri in care este foarte important de consultat terapeutul – cand copilul, pe langa suptul degetului, se trage si de par, cand obiceiul se intensifica dupa trei ani, atunci cand deja am sesizat ca au aparut tulburari de vorbire sau modificari ale dentitiei.
Consultarea unui terapeut este primul pas, dar nu este suficient pentru rezolvarea problemei, deoarece, pentru a face terapie, este foarte important ca micutul sa coopereze, sa fie motivat sa renunte la obicei.
Terapia inceputa fara cooperarea copilului nu are sanse de reusita, putand determina chiar o inrautatire a situatiei. Nu se incepe terapia cand copilul sau familia trece printr-o perioada grea, stresanta, solicitanta – dupa o boala, pierderea cuiva drag, moartea unui animal de casa, zugravit, mutarea in casa noua, nasterea unui bebelus.
Ce nu trebuie sa facem atunci cand tine degetul in gura
Text: Cristina Haica. Foto: 123rf.com