Un singur lucru i-a dat acestei mame forta sa lupte cu cel ce o abuzase ani de zile

Povestea Ana Bellei a impresionat sute de mii de oameni, dupa ce un clip in care ea isi aminteste prin ce a trecut a devenit viral pe internet. Ana Bella si-a inceput casnicia ca orice alta femeie la inceput de drum, fericita si increzatoare. Putin mai tarziu insa, lucrurile aveau sa se schimbe.

„Sunt Ana Bella, iar sotul meu m-a fortat sa semnez un contract in care ii promiteam ca voi ramane casatorita cu el, chiar daca el ma batea.”, asa isi incepe femeia povestea, ce socheaza inca din start multe femei. Pentru altele insa, acest material e din pacate unul deloc socant, ci doar o oglinda in care-si vor putea vedea propria viata.

„Imi ceruse sa renunt la facultate, daca voiam sa ne casatorim”

„Povestea noastra a inceput in urma cu 11 ani. El s-a indragostit de mine la prima vedere.
Imi spunea ca m-a asteptat intreaga viata. Vazand cat era de atasat de mine, ma simteam ca o printesa ce si-a gasit printul, alaturi de care avea sa traiasca pentru tot restul vietii fericita.
Existau totusi lucruri ce nu prea aveau sens. De exemplu, imi ceruse sa renunt la facultate, daca voiam sa ne casatorim. Gandindu-ma la dragostea noastra, stiam ca pot trece peste asta.

„…atunci cand mergeam la un restaurant, mereu ma asezam cu fata la perete…”

Inca din prima zi in care ne-am mutat impreuna, cand m-am intors de la cumparaturi, m-a lipit de perete, m-a lovit si a inceput sa ma jigneasca.
Nu intelegeam nimic. Singura reactie logica pe care am avut-o a fost sa-mi fac bagajele si sa ma intorc acasa la parinti.

Insa el a reusit sa ma linisteasca, m-a calmat si mi-a explicat ca daca eu nu-i spun unde ma duc cand plec singura, el nu ma poate proteja. Imi spunea ca daca nu stia unde sunt in fiecare clipa, daca mi se intampla ceva, el era responsabil in ochii familiei mele.

Au trecut anii si m-am trezit prinsa intr-o relatie, cu un copil dupa altul.

Ajunsesem ca atunci cand mergeam la un restaurant, mereu ma asezam cu fata la perete. Faceam asta ca nimeni sa nu se uite la mine, sa nu vorbeasca cu mine sau sa nu treaca pe langa mine.

„…se infuria, ma batea, iar eu trebuia sa-i scriu scrisori in care sa-mi cer iertare.”

Altfel, dupa aia ajungeam acasa si ma batea, daca cineva doar se uita la mine.

Am semnat multe contracte. Nu aveam voie sa citesc, trebuia sa pastrez bonul pentru tot ce cumparam si sa ii cer voie inainte de a cumpara ceva.

Trebuia sa stau la nu mai mult de 3 metri distanta de el.

Iar cand nu respectam contractele, se infuria, ma batea, iar eu trebuia sa-i scriu scrisori in care sa-mi cer iertare.

Daca ma duceam la macelarie si nu cumparam carnea taiata asa cum o voia el, se infuria.

Daca macelarul mi-o dadea taiata cum o voia el, se infuria si ma batea, zicand ca am flirtat cu macelarul.

Nicio secunda nu mi-a mai trecut prin cap sa ies din relatia asta. El ma batea pentru ca ma iubea, gandeam. Daca nu m-ar fi iubit, m-ar fi parasit de mult.

„Cearta asta o sa o castige singurul care mai traieste la final”

Intr-o seara a venit cu un nou contract sa-l semnez. In acest contract era stipulat ca eu voi ramane maritata cu el, chiar daca el ma batea.

Pentru prima data m-am impotrivit si i-am spus <>

Atunci el mi-a raspuns: <>

Am insistat din nou ca ar fi fost mai bine sa ne despartim. Cum era prima oara cand ma contram cu el, devenea tot mai infuriat si mai violent, ma lovea tot mai tare.

Am cazut in genunchi si ma rugam la Dumnezeu, iar el imi spunea <>

„Era singurul instinct ramas pe care el nu mi-l rapise…”

Eu continuam sa ma impotrivesc, iar el nu voia sa ma lase sa vorbesc. Voia doar sa semnez contractul. M-a trantit pe pat si m-a strans de gat, sa nu mai vorbesc, sa nu mai respir.

Eram obosita. Simteam ca nu mai am putere sa vorbesc, sa ii spun da sau nu. Renuntasem complet.

Exact in acel moment mi-am auzit baietelul plangand. Dintr-o data instinctul matern m-a facut sa reactionez. Era singurul instinct ramas pe care el nu mi-l rapise.

L-am prins de brate si am fost de acord cu ce voia.

Nu-mi dadeam seama ca eram abuzata

Insa in seara aia m-am inarmat cu curaj si am sunat la un numar special de ajutor. Insa n-am sunat ca eram abuzata, ca aveam nevoie de ajutor, nu credeam asta, desi el ma batea cu cureaua si isi cumparase chiar si un bici, zicand ca nu-l mai ascultam

Eu am sunat doar ca sa aflu daca ma puteam desparti de sotul meu, desi el se opunea. Nu-mi dadeam seama ca eram abuzata.

In acea noapte am folosit toata forta, toata frica si tot curajul meu, nu sa dorm cu barbatul care aproape ma omorase, ci sa-mi iau cei 4 copii, sa plecam cu masina si sa mergem la politie sa-l raportez.

Am iesit din adapostul de femei: nu aveam bani, nu aveam casa, nu aveam un loc de munca. Dar aveam libertatea, dorinta de a merge inainte si de a avea o viata fericita, alaturi de cei 4 copii ai mei.”

Astfel a luat nastere fundatia Ana Bella, unde mama continua sa ajute si alte femei asemenea ei, ce se afla in aceeasi situatie si nu vad o cale de scapare.

In prezent, in lume, una din trei femei este victima a violentei domestice.