Râuri de lacrimi… De ce plânge bebe?

E o axiomă: toţi bebeluşii plâng. Iar ca să descifrezi de ce varsă râuri de lacrimi poate fi o provocare pentru cei nou-veniţi în clubul părinţilor. Câteva indicii îţi vor fi de ajutor.

Plânsul este cea mai eficientă formă de comunicare pentru un bebeluş – în primele luni de viaţă este singura lui formă de a „spune ce vrea. În primele săptămâni de la naştere, sistemul nervos central al copiilor trece printr-o mulţime de schimbări, ceea ce îl face extrem de sensibil la diferiţi stimuli.

Nu e nevoie decât de un zgomot sau de o lumină mai puternică şi bebeluşul s-a pornit să plângă. În această perioadă, singurul mod de a preveni acest tip de plâns este să-l feriţi de astfel de stimuli. În cele mai multe dintre cazuri, bebeluşii plâng din motive bine determinate. Şi deşi fiecare copil are propriul repertoriu de plâns, cele mai multe melodii pot deveni uşor de recunoscut.

Mi-e foame!
Un copil de până în trei luni care plânge o face, cel mai probabil, de foame. Recunoşti dacă vrea să ia masa când începe să plângă încet şi ritmic, în episoade printre care se strecoară scurte pauze. Plânsul de foame e însoţit şi de alte „indicii: bebeluşul deschide gura, îşi suge degetul sau caută sânul oricărei persoane care îl ia în braţe.

Sunt obosit!
Cei mai mulţi dintre nou-născuţi adorm singuri atunci când se simt obosiţi, şi asta fără să facă scandal. Dar nu puţini sunt cei care devin atât de agitaţi când sunt obosiţi, încât cu greu pot fi liniştiţi. Plânsul începe ca un smiorcăit şi creşte repede în intensitate. Cel mai bine ar fi să nu ajungă în faza de oboseală extremă. Părinţii moderni se laudă cu faptul că bebeluşul lor adoarme chiar şi când e gălăgie, dar el are nevoie de linişte.

Mă plictisesc!
După ce a stat nouă luni singur, simte nevoia să interacţioneze mult cu ceilalţi. Cum ştii că se plictiseşte? Îti dă de veste mâţâindu-se puţin – la volum mic; nu vrea decât să-ţi atragă atenţia. Dacă-l ignori, semnalul se repetă, şi dacă nici atunci nu-i dai atenţie, s-a dus liniştea ta…
O reţetă sigură pentru liniştirea unui bebeluş sâcâit este o plimbare – în aer liber sau cu maşina. Va adormi în câteva minute.

Alintă-mă, te rog!
Da, poate plânge, pur şi simplu, fiindcă vrea să se simtă iubit. Până la trei luni, nu ar trebui să vă puneţi problema de răsfăţ, spun pediatrii – e firesc ca un nou-născut să simtă nevoia să fie ţinut în braţe, fiindcă spaţiul pe care l-a avut la dispoziţie în burta mamei nu a fost prea generos. N-aţi observat că în pat se înghesuie într-un colţ? Simţind perimetrul, se ştie în siguranţă.

Nu mă simt bine!
În general, cu cât mai intens este plânsul, cu atât este mai mare posibilitatea ca cel mic să atragă atenţia asupra faptului că nu se simte bine sau că îl deranjează ceva: poate plânge fiindcă are scutecul prea strâns, fiindcă s-a lovit sau fiindcă se simte murdar.

Sunt bolnav!
Plânsul unui copil mic bolnav este diferit de toate celelalte melodii pe care le ştie – e mai degrabă un vaiet. Şi cei mai mulţi dintre părinţi ştiu instinctiv că ceva nu e în ordine. Dacă nu poate fi liniştit în nici un fel, trebuie consultat pediatrul. Sunt cazuri când un bebeluş nu plânge din nici unul dintre motivele de mai sus, ci fiindcă preia tensiunea din jurul lui. Dacă vreţi un copil liniştit, ar fi cazul să vă odihniţi (mai ales mami), să nu fiţi anxioşi şi să vă bucuraţi de mogâldeaţa voastră.

Cât plânge?
Americanii au cronometrat! Valorile de mai jos sunt medii, pentru studiu luându-se în calcul bebeluşii fără probleme de sănătate.

[table id=34 /]

Foto: shutterstock.com