Parca o si vad in fata ochilor… Imi amintesc de una dintre vizitele nepoatei mele preferate, Teodora, un inger blond de un an si jumatate la vremea aceea, care, foarte serioasa, a intrat in casa si se juca linistita, curioasa si sobra cu jucariile fiului meu.
Ma intrebam: „Dar copilul asta nu zambeste? Cand, dintr-o data, chemandu-mi baiatul din camera unde ei se jucau, el s-a intors cu o pirueta rapida spre mine. In acel moment, Teo a izbucnit intr-o cascada de ras, in care parca i se zguduia fiecare particica a corpului.
Acel gest a fost pentru ea de un amuzament extraordinar. Bineinteles ca noi am apasat dupa aceea abuziv „butonul de amuzament, punandu-l pe bietul meu baietel sa faca zeci de piruete pentru a-i declansa fetitei cascadele de ras.
Nu de alta, dar si noi radeam cu lacrimi de rasul ei. Vazand cat de apreciata este reprezentatia ei de ras, mica printesa a cautat orice mijloc de a ne face sa radem, razand si ea cu pofta.
Degeaba. Orice gest (aplecarea capului, o tresarire), o broscuta care topaie, un „cucu-bau din spatele usii poate fi declansatorul unei enorme cascade de ras. Iar noi repetam la nesfarsit gestul, pentru a obtine fantasticele momente de hohotire, razand si noi pana ne dor obrajii. Dupa care, precedentul fiind creat, micutul va cauta sa ne faca sa radem cu orice prilej.
Va face si el „bau, acoperindu-si fata cu manuta, va da din cap, crezand ca este un gest de mare amuzament, ba uneori isi va pune si sanatatea in primejdie (ca Teodora, care o amuza pe surioara ei punandu-si sacul de dormit in cap, gata sa se sufoce), numai pentru a obtine rasul care le place atat de mult.
Copiii sunt veseli cand sunt fericiti si sanatosi. Veselia si rasul sunt stari emotionale normale ale copiilor, care se dezvolta fara probleme afective. Dar la varsta aceasta rasul este un efect, un instrument, un scop. Se joaca pentru a rade, rade jucandu-se si rade pentru a-i face pe ceilalti sa se joace. Este varsta la care descopera puterea uriasa a rasului si profita cat poate de aceasta descoperire. Cand va vede facand gesturi chiar neutre, dar care lui i se par amuzante, va porni cascada – rasul lui este un efect al unor asocieri intamplatoare de obisnuit cu amuzant.
Apoi, rasul devine o cheie pentru a declansa integrarea adultului in jocul lui – rade cu mare pofta, iar adultul se bucura crezand ca el declanseaza hohotele, dar copilul mentine adultul in joc atata timp „cat are el chef(!). Este instrumentul lui de retinere a atentiei adultului.
Apoi incepe sa faca tot felul de ghidusii, se joaca de-a v-ati ascunselea pe sub scaune, perdele, canapea, pentru a provoca rasul adultului, se costumeaza cu prosoape, hainute, palarii, toate – pentru a fi amuzant, cauta sa tachineze si ii plac gadilaturile. Putem spune ca face totul ca sa atinga un scop: rasul.
Cateva minute de ras cu pofta echivaleaza cu o ora de gimnastica. Radeti mai des…
Text: Cristiana Haica
Foto: 123rf.com