Primul an cu Tudor (luna a doua)

Expertii te sfatuiesc
Durata scancetelor/plansetelor creste de la circa 1,75 ore pe zi la aproximativ 2,5 ore spre saptamanile a treia – a sasea de viata.

Dupa acest „varf” valoric, atins intre 3 si 9 saptamani, scancetele si plansetele se reduc de obicei spre aproximativ o ora pe zi in a patra luna de viata, valoare care se mentine constanta pana spre sfarsitul primului an de viata.

Este important sa se constientizeze insa ca aceste cifre sunt aplicabile majoritatii bebelusilor, unii insa plang mai mult, altii mai putin.

Ai observat poate ca bebelusul tau plange cel mai mult seara. Intensificarea plansului spre seara pare sa fie normala la circa jumatate din nou-nascuti in primele 3 luni de viata.

Priveste plansul, deci, ca pe o descarcare a sistemului nervos suprasolicitat la sfarsitul zilei. Copilul tau „simte” nevoia sa nu aiba astampar in astfel de momente, tocmai pentru a se linisti. O abordare mai anxioasa poate de fapt sa prelungeasca episoadele de plans. (www.pampers.ro)

Reguli la masa
Cea mai importanta este ca masa nu dureaza mai mult de 30 de minute. In consecinta, Tudor este „certat” daca face mofturi.

„Il anunt ferm ca mai are 10 minute de masa si e problema lui daca nu mananca, urmatorul lapte il vede peste trei ore si jumatate. Evident ca nu intelege cuvintele, dar probabil intuieste din tonul meu ca nu e de glumit, caci imediat se pune pe papat”.

Poza cu sosetele are o explicatie. Cum unghiutele ii cresc foarte repede (Ana i le taie de 2-3 ori pe saptamana), iar Tudor este relativ agitat, pentru a se evita zgarieturile pe fata s-a apelat initial la manusi. S-a constatat ca manusile pot fi scoase cu usurinta, drept care s-a trecut la solutia sosete pentru maini.

Asa se face ca Tudor are cea mai impresionanta colectie de sosete pe care am vazut-o in garderoba cuiva, fie el copil sau adult. Tot „din culise” pot sa va spun ca se observa ca familia s-a obisnuit cu noul program si ca Tudor s-a adaptat si el si se simte in siguranta si iubit acasa.

Mi se spune Gandacelul
Tudor Alexandru Cimpoescu nu a fost inca botezat ca atare, dar deja are o multime de alte nume.

I se mai spune Piticul, Gandacelul (pentru ca da din picioruse cu repeziciune, exact ca un gandacel intors pe spate), Maimutica, Gogoasa, Ghemotoc, Ingeras, Totolos… In timpul sedintei foto a fost strigat Mazdac (mic in limba turca), Baietel si Dulceata…

Am inceput sa fac diferenta intre felurile lui de a plange. Are un plans pentru momentele in care ii este foame (aproape continuu), altul pentru a ne atrage atentia ca vrea sa fie bagat in seama – incepe cu tipat energic, il mentine un minut, dupa care face pauza, ca pentru a ne da timp de reactie si, daca observa ca nu ne „executam”, mai trage o repriza – si altfel plange cand vrea sa fie schimbat – de obicei, nu prea ajunge sa se vaite din cauza asta.

Cu riscul de a soca cititorii, marturisesc ca faptul ca avem un caine pe care l-am dresat, mi-a/ne-a fost de folos in relatia cu Tudor. In sensul ca, atunci cand dresezi un animal, inveti si tu sa intuiesti ce cauzeaza anumite tipuri de reactii ale lui.

Parinti incepatori cu reguli pentru avansati
Nu stiu cate reviste a citit sora mea pe vremea cand nu era mamica si nici macar insarcinata, dar m-a surprins (placut) ca si-a facut bine lectiile. Dintr-un manual de reguli, la care se adauga noi capitole, parintii au decis ca:

1. Tudor nu va fi luat in pat cu ei (in primul rand din motive de siguranta).
2. Nu va fi crescut astfel incat sa se dea cu fundul de pamant daca nu i se da ce vrea. Ca martori fara voie la „crizele de personalitate” ale copiilor mici, Ana si Cata si-au promis: disciplina din fasa!

Text: Simona Calancea; Foto: Alina Miron.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2