Primele jucarii pentru bebelus

Ce-i cumparam lui bebe de Sarbatori? In afara de hainute, ghetute si traditionala caciula de Mos, care sunt foarte lesne de pus pe lista, capitolul jucarii le da bataie de cap parintilor. De ce?

Pentru ca, desi rafturile de jucarii sunt, in general, destul de bine organizate in supermarketuri, pe categorii de varste, la un moment dat ne impotmolim in multitudinea de optiuni.

Fie bebe mai are ceva de genul respectiv, fie nici noi nu stim la ce foloseste, fie e prea scumpa, fie ne fascineaza pe noi ca adulti ce stie sa faca acea jucarie – stam minute in sir minunandu-ne in fata raftului.

Deci, eu ce aleg pana la urma? Bebe nu stie ce sa-i „scrie” Mosului inca, este prea mic, deci nu avem o delegare precisa. La ce sa ma gandesc cand decid pentru o jucarie sau alta?

Cred ca cel mai bine ar fi ca, atunci cand am puternicul impuls de a culege de pe raft o anumita jucarie, sa o iau si, privind-o, sa raspund la urmatoarele intrebari – corespunde gusturilor copilului meu si nivelului lui de dezvoltare? Este solida, rezistenta, fiabila? Poate fi folosita in mai multe moduri?

De exemplu, o jucarie de plus (fara blana sau par!) care scoate si sunete poate fi folosita ca animalut (catel, elefant etc.), ca pernuta, pentru a invata partile corpului, ca numaratoare (in limitele 1-2, conform varstei – cate picioare are, cati ochi, urechi etc.), pentru a invata 2-3 culori (cele in care e colorat animalul) si pentru cantecele (daca prin presarea anumitor parti din jucarie, aceasta canta).

Nu trebuie sa lipseasca din recuzita unui copil de pana in 2 ani setul de cuburi colorate diferit, cu care el nu doar va construi turnuri si trenulete, dar va putea si invata numaratul, culorile, va putea face adaposturi pentru animale, va imagina hrana pentru animale etc.

Din categoria jocurilor de constructie, pe lista Mosului vor fi piesele lego uriase pentru copiii mici, jocurile cu cercuri de diferite dimensiuni care se asaza pe un ax central, seturile pentru nisip, plastilina din coca colorata (playing dough), creioanele cerate groase, mingiute de dimensiuni si culori diferite, obiecte de la bucataria papusii, unelte de reparat din plastic, jucariile tip orga care emit sunete produse de obiecte reale sau animale reale (oaie, vaca, cocos, pisica, tren, motor de masina etc.).

Sa nu uitam de carticelele specifice varstei, adica cele cu paginile cartonate si cu 2-3 randuri scrise pe pagina, cu desene clare si frumos colorate. Exista si carti care ajuta copilul sa invete sa deosebeasca texturile diferitelor materiale – aspru, lucios, moale etc. – prin pipait.

Daca am inceput deja sa mergem in picioare, este cazul sa nu ne lipseasca:

• jucariile de impins (rata, fluturele, masinuta – care pot fi impinse cu un bat fixat anume de jucarie)
• jucariile de  tras (tot ce poate fi legat cu sfoara), camionul mare care are rotile atat de fascinante cand se invart, dar poate fi si caraus de jucarii, uneori chiar de copil. Au o mare placere sa fie trasi cu camionul in chip de carut,
• jucariile zgomotoase (cu care se poate face galagie)
• cele de umplut si golit (apa, nisip), eventual chiar masuta speciala pentru astfel de activitati, animalele pe rotile, iar pentru fetite este momentul (dupa varsta de 1 an, 1 an si jumatate) sa primeasca prima papusa (dar inca nu din cele care merg, plang, fac pipi).

Principalele „probleme psihologice” ale parintilor cu copil mic sunt disperarea (ca nu creste mai repede, ca nu doarme noaptea, ca nu ia suficient in greutate, ca nu spune mai multe cuvinte etc.) si febra depozitului de jucarii.

Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Si ce daca nu se joaca cu ele, si ce daca sunt redundante sau inutile sau neadecvate varstei copilului, ca devin un depozit de praf si microbi?!

Sa aiba, ca noi nu am avut. Jucarii, nu microbi. Dupa cum am mai spus, un copil nu are nevoie de multe jucarii, ci de jucarii utile si de parteneri de joaca creativi. Jucariile utile nu sunt cele „inteligente”, care stiu sa faca foarte multe lucruri singure, inclusiv sa sperie copilul, ci cele cu care se pot face mai multe lucruri.

Si daca se poate, sa fie folosite si la alte varste, nu doar acum. Dupa cum se poate lesne observa, un computer inca nu face parte din categoria „must have”!

Sa dezvoltam creativitatea
Dar nu prin a cumpara jucarii cu care copilul nu stie ce sa faca, pentru ca sunt mult prea complexe. La aceasta varsta, aceste jucarii nu dezvolta creativitatea (pe principiul: va fi creativ in utilizarea ei, pentru ca nu stie la ce foloseste), pentru ca anteprescolarul va sti imediat sa o transforme in instrument de ciocanit mobilierul.

Jucaria ideala este cea care-i ofera copilului cele mai multe posibilitati de joaca. Stim foarte bine, din experienta personala si din carti, ca recordul in aceasta materie il detine cutia de carton (care este si casa, si tunel, si depozit de jucarii si orice vrea copilul la un moment dat).

Deci, jucaria cea mai buna sub acest aspect este cea care lasa copilul sa actioneze dupa propria fantezie, care ofera copilului doar un suport al imaginatiei sale.

Text: Cristiana Haica; Foto: Hepta.