Povestea Dariei: o poveste despre lupta, credinta si miracole - REVISTA BABY: Pentru părinti și copii

Lore Balmez, mamica Dariei, ne-a vorbit despre momentele incredibile prin care a trecut pana a reusit sa isi stranga in brate minunea.

Este o poveste emotionanta despre lupta unei mame, credinta, miracole si speranta. Este povestea Dariei, minunea nascuta la 25 de saptamani.

„In saptamana 20 de sarcina din cauza unui stranut mi s-a fisurat placenta! Am pierdut intreg lichidul amniotic intr-o luna, timp in care am stat internata in spital (Frankfurt) fiind controlata zilnic de mai multi medici.

Pe data de 20 feb 2013 S-au hotarat ca sa ma opereze! Am nascut-o pe Daria de 380 grame si 27 cm! Inainte de operatie a venit doctorita la mine si mi-a spus ca nu poate sa-mi garanteze nimic (neavand deloc lichid si ECO era greu de realizat nu se putea vedea prea mult) ca nu stie daca are vreo sansa si singurul lucru care i-l poate face pentru mine este ca atunci cand o scoate sa o aseze pe pieptul meu ca sa o simt!”

Nu am putut simti nimic doar o caldura in dreptul inimii. Acolo a asezat-o!

„Ma coplesesc milioane de emotii si acum! In 15 min m-am ridicat cu ajutorul sotului si m-am dus sa o vad! Era cat palma sotului, atat de rosie ii puteam vedea venele peste tot, plina de fire cu tub de oxigen care ii acoperea toata fata micuta!”

Am fost socata, trista ,distrusa..

„Tot ce aveam era acel 1% sanse de la medici! Nu am putut sa o ating chiar daca dr m-au indemnat! Imi era frica sa nu i fac rau si cand ma uit la ea! Medicii mi au spus ca daca reuseste sa treaca de 48 de ore ii cresc sansele! Singura speranta era Dumnezeu!

Nu am dormit toata noaptea, cand se deschidea usa salonului ma panicam crezand ca vin sa mi spuna ca a murit! A doua zi m-au dus din nou la ea , era cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in viata mea! Atata putere si forta intr-un sufletel atat de mic …

Au trecut si cele 48 de ore .. Si ea era bine, tot mai bine! Si au trecut 4 luni ca si 4 ani le-am simtit ! Era sa o pierdem de foarte multe ori, mi-am pierdut si recapatat speranta in fiecare zi!

Dupa 4 luni am adus-o acasa cu monitor si tub de oxigen pe care le-a folosit inca 3 luni, monitorizata a fost 1 an! Au urmat 2 ani de controale (inima , plamani , rinichi, cap, psiholog, psihiatru, oase si gimnastica ).”

„Foarte multe persoane ma intreaba cum am reusit sa trec prin atatea! Poate mi-a fost greu, am intrat in depresie de nenumarate ori, dar asa a trebuit sa fie, am urmat doar cursul vietii! Si acum as mai face de mii de ori tot ce am facut doar ca ea sa fie bine.”