Postarea taticului care a devenit „mamica” dupa ce sotia sa s-a imbolnavit

Brad Kearns, este un tatic in varsta de 27 de ani din Australia, are 2 copii si a aflat de curand ceea ce femeile stiu inca de la nastere: cat de greu este sa fii mamica.

Brad, a invatat repede ce prespune responsabilitatea unei mamici, dupa ce sotia sa, Sarah, s-a imbolnavit. Brad a fost nevoit sa plece de la serviciu ca sa se poata ocupa de cei doi copii ai sai, Knox in varsta de 2 ani si Finn in varsta de 6 saptamani.

Foarte repede, Brad a aflat ca cei mici te consuma foarte tare si foarte repede.

Iata ce a postat Brad pe Facebook

„Astazi a trebuit sa fiu mamica…

Stiti cand sotia spune „Mi-ar placea sa fiu eu taticul”si tu te gandesti…mmm este acelasi lucru….

Ei bine, aseaza-te confortabil, ia-ti ceva de baut, niste floricele, elibereaza-ti agenda si tine-te bine pentru ca urmeaza sa te duc intr-o calatorie ce seamana foarte bine cu un montainrus care merge cu 160 km/h, cu spatele si care te poarta prin cascade de voma, scaune, multe lacrimi si o data ce ai terminat cu ale tale, urmeaza ale copiilor.

Totul a inceput ieri cand a trebuit sa fug de la serviciu dupa ce am primit un mesaj de la Sarah, sotia mea: „Ficatul meu a cedat”. Acela a fost momentul in care am devenit mamica si au trecut acum 24 de ore.

Ma simt ca intr-un film politist:

17:00 – am ajuns acasa
17:01 – Scanarea initiala a casei:
1. Incaperile sunt intr-o dezordine incredibilia
2. Proviziile de mancare sunt reduse la cateva pliculete de ceai, niste sos si carne congelata
3. Knox (in varsta de 2 ani), care vorbeste foarte putin, vrea sa se uite la TV si imi comunica asta prin tipete. Finn (care are 6 saptamani) comunica doar prin plans mai tare sau mai incet, in functie de nevoile pe care le are

Pun dvd-ul cu desene pentru Knox insa Finn inca plange zgomotos. Ii dau biberonul si plansetul se reduce la un scancet. O sa reusesc!

Pe masura ce se apropie seara, rabdarea mea devine din ce in ce mai subresda. M-am multumit sa il tin pe Knox ocupat ca sa nu faca galagie si l-am lasat sa imi lipeasca sticke-re pe picioare (care bineinteles ca sunt pline de par). Asa ca era liniste si ma gandeam „Este in regula, pot sa imi epilez picioarele cu tot cu stickere dimineata. Orice numail sa nu il trezeasca pe Finn”

Este incredibil cum pot sa doarma bebelusii. Stiti la ce ma refer….Dupa ce il schimbi si ii dai sa manance, il ridici usor ca sa eructeze si o face, apoi il mangai pe spate ca sa se simta confortabil si pleoapele ii devin grele si respira din ce in ce mai profund iar ochisorii se inchid incet, incet. Este cu adevarat frumos…si apoi il asezi in patut, il saruti pe frunte si iesi din camera atat de incet ca si cum ai dansa cel mai lent si mai gratios vals. Este minunat, este un moment atat de pretios pe care ai ocazia sa il imparti cu fiul tau.

Pana in momentul in care incepe sa urle din toti plamanii ca si cum l-ai fi azvarlit in pat.

Cel putin e vorba de o singura noapte, nu?? De ce nu as vrea sa repet toata aceasta experienta si la 22:30, 24:00, 1:45, 3:30….Eram atat de incantat sa stiu ca acest ciclu va continua si la ora 5:00, exceptand faptul ca era o noua zi. Stiati ca privarea de somn este o forma de tortura?

Asa ca, iata-ma, la 5:30, stand cu Finn in brate cand Knox a intrat in camera si a zis „Buna dimineata”. Acela a fost momentul in care am realizat ca prefer sa fiu taticul.

Mi-am pregatit copiii pentru ziua ce urma si mi-am facut panul de atac pentru treburile casnice. Si cand spun asta ma refer la faptul ca am pretrecut urmatoarele 2 ore tinandu-l pe Finn in brate, invalut de insomnie si halucinatii din cauza privarii de somn, in timp ce Knox se servea cu dulciuri care mai de care mai delicioase din care a mancat pana s-a saturat si s-a retras sa se joace cu trenuletul.

Apoi s-a auzit un ciocanit la usa. V-ati aflat vreodata intr-o situatie in care cineva a intrat peste voi in timp ce faceati ceva ce nu ar fi trebuit sa faceti? Exact aceea a fost senzatia pe care am simtit-o cand am deschis usa si am vazut-o in prag pe soacra mea.

Iata cum m-a gasit: nebarbierit, cu parul in toate directiile, imbracat cu pantalonii si sosestele purtate cu o zi inainte si o bluza de trenning cu gluga care sa ascunda faptul ca nu aveam un tricou pe mine. Nu facusem dus, nu ma spalasem pe dinti iar Knox a venit in fuga, iesind din sacul de dormit, cerand sa ii desfac un nou baton.

Acela a fost momentul in care am stiut ca am fost infrant. A fost de asemenea si momentul in care am stiut ca stie ca stiu ca sunt infrant, o vulnerabilitate pe care incercam sa o ascundem de socrii. Trecusera doar 16 ore de cand devenisem mamica si deja dadusem gres.

Nu reusisem nici macar sa imi pastrez igiena corporala dar apoi sa mentin casa curata, sa educ copiii, sa pregatesc masa si chiar sa ma aventurez afara pentru diverse activitati.

Sotia mea este inca in spital….Te rog sa te faci bine repede iubito :)”

Sursa: someecards.com
Foto: 123rf.com; Facebook