Nu mi-e frica de Bau-bau

De cate ori nu am auzit asemenea penibilitati din gura oamenilor mari, spuse bietilor copii pe un ton serios-amenintator?! Sau in soapta, de parca fioroasele personaje stau mereu la panda sa atace copiii care nu fac ce spun adultii!

Sa fiu sincera, am auzit si un pusti de patru ani, caruia ii juca genialitatea in priviri, spunandu-i bunicii sale: „Ia, unde e? Arata-mi-l! Vezi ca nu e, de ce ma minti?, insa acestea sunt cazuri rarisime…

Cine este Bau-bau?
Majoritatea copiilor se sperie si se conformeaza interdictiei, traind cu teroarea lui Bau-bau.

Copiii pot interioriza asa de bine „spectrul lui Bau-bau incat, pentru a reduce disonanta, isi imagineaza chiar si cum arata, cum face (ce sunete scoate), cu ce se hraneste (eventual, cu copii), incercand sa ii dea o „fata, sa reduca necunoscutul la cunoscut.

Unii dintre ei il pot descrie, pot chiar pretinde ca l-au vazut sau auzit. Stiu deja unde se ascunde si ce obiceiuri are.

Sunt curioasa ce ar spune copiii speriati de acest personaj si cat de frica le-ar mai fi de el daca ar fi intrebati cum o cheama pe sotia lui Bau-bau si pe copiii lui, cum de s-a facut el rau cu copiii, ce face el cand il doare burta, cum era el cand era mic, cu ce se juca si la ce desene animate se uita…

Astfel, s-ar banaliza imaginea de sperietoare a personajului, ar deveni ceva obisnuit, un „ceva sau „cineva cu sentimente, cu istorie personala, cu o motivatie de comportament aberant.

Oare ce ar spune copilul daca l-am intreba: Dar de ce crezi ca lui buni sau doamnei X, sau copilului Y din parc ii e frica de Bau-bau? Incercati sa intrebati si veti vedea cata intelepciune zace intr-un copil mic!

Nu semana frica!
Este mai „ieftin sa crestem copilul facandu-l sa inteleaga de ce e bine sa faca un lucru sau altul, decat sa il facem sa se conformeze de frica la ceva. Acel ceva nu va fi uitat niciodata, iar cand va creste, copilul se va gandi cu compatimire la adultul care cu atata convingere ii afirma „vezi ca vine Bau-bau.

Samanta fricii semanata la aceasta varsta va incolti, iar mai tarziu poate va creste ca un copac al multor surse de neliniste. Unele se pot transforma in adevarate generatoare de anxietate.

Nu prea este de glumit cu acest lucru. La varsta aceasta, posibilul si imposibilul se suprapun, copilul crede, ia de bun ce i se spune, integreaza informatiile in viziunea lui despre lume, reactioneaza si se adapteaza la lume tinand cont de aceste informatii.

Poate ca ar trebui sa fim mai atenti la ceea ce introducem in bagajul de cunostinte si emotii al copilului nostru.

Sa-l alungam pe Bau-bau
Nu ameninta nici in gluma copilul cu baba rea, Bau-bau, mosul sau alte bazaconii inventate, numai ca sa il tii cuminte, departe de zone unde nu vrei tu sa mearga.

Daca totusi a auzit de la alti copii sau adulti aceasta prostie si a inceput sa se teama, pune-l sa descrie respectivul personaj si sa ti-l arate. Vei fi surprins ca va inventa ceva si chiar ti-l va arata. Atunci cearta cu tarie „aratarea si spune-i sa iasa de unde arata copilul si sa plece imediat.

Ameninta si, eventual, prefa-te chiar ca o iei pe sus si o dai afara pe usa, avand grija ca cel mic sa fie alaturi de tine la tot spectacolul.

Spune-i copilului ca nu exista asemenea personaje amenintatoare decat in povesti sau in imaginatia unora dintre copii sau oamenii mari, care au o problema, daca se tem de lucruri care nu exista in realitate sau sperie copiii cu aceste lucruri. Nu de alta, dar chiar acesta este adevarul!

Text: Cristiana Haica, Foto: HEPTA/PHOTONONSTOP.