Oferiti inainte de a cere de la partener – si nu ca sa il faceti pe partener sa se simta obligat, dator, ci pentru ca, facand lucruri pentru celalalt, nu ii oferiti doar lui, ci in primul rand tot voua, investind in relatia voastra.
„Sunt casatorit. Nevasta-mea este… cum este? Este nevasta-mea. Si atat. Vede de copii si de casa. Nu, nu e casnica, munceste. Pai, ce sa mai spun despre ea?!.
Nu, nu este discursul unui barbat casatorit de 50 de ani, nici de 20. De multe ori, este discursul unui tanar in jur de 30 ani, care deja s-a blazat in relatia sa calduta, poate prea calduta, prea previzibila si comoda. Aproape ca s-a si plictisit de previzibilul ei. Si al sotiei. Si deja i se par interesante colegele de serviciu sau oricine altcineva. Ba chiar ar putea spune ca simte ceva pentru una dintre ele si nu vede de ce nu ar incerca sa ia viata de la capat alaturi de tanara promitatoare. Ca doar si el e inca un tanar promitator.
Abia de acum incolo e promitator, are o cariera, stie ce vrea de la viata, ar putea sa inceapa sa se mai si distreze, nu doar sa se invarta ca un hamster prizonier al propriei roti in propria cusca. Viata este mai mult decat job, cumparaturi, reprosuri, sex cu rugaminti, gradinita, lectii, nu avem aia, nu avem ailalta.
„Uite, colega ar vrea sa mearga la teatru, la un concert, intr-un club, la munte cu cortul. Pe cand nevasta stramba din nas daca nu stam la hotel care sa aiba nu stiu cate stele si loc de joaca pentru copii. Pare mereu obosita, epuizata, de parca cine stie ce pietre de moara ar cara. Asta mica (colega) cum poate sa fie mereu proaspata, ca scoasa din cutie?.
Si un vanticel de primavara face ca inima tanarului sot sa palpite si sa isi doreasca altceva. Orice altceva decat ce are acasa.
Traind intr-o continua rutina
„Sunt casatorita, am copil, am un job de care nu sunt foarte incantata. Am si sot. Cum e el? Cum sa fie? Mai bine sa vorbim despre altceva. Ce sa zic despre el?.
Nu, nu e discursul unei bunici. Este al unei femei tinere, in jur de 30 ani, care considera ca si-a irosit cei mai frumosi ani langa un barbat care nu o merita, visand la fostul coleg de facultate, acum milionar, afacerist, care isi face vacantele in hoteluri luxoase in strainatate. Are o mica crispare amara in coltul gurii si priveste undeva in sus, de unde poate i-ar putea veni salvarea, insa nici ea nu stie care ar fi aceasta.
Cine o mai ia pe ea la 30 si ceva de ani, cu copil?! Frumusetea si prospetimea sunt ofilite (in mintea ei)… Merge acasa si incearca sa gaseasca motive pentru care ar trebui sa continue ceea ce a inceput. Si traieste aceeasi blazare, plictiseala, rutina alaturi de un partener blazat, plictisit…
Mai urla din cand in cand la bietul partener sau la bietul copil, exprimandu-si revolta fata de stagnarea in care simte ca se afla. Vrea si nu prea vrea sa schimbe ceva. Sau nu stie ce. Ii este groaznic de frica de schimbare. Asa ca mai bine sta in postura de victima, vaicarindu-se in fata colegei de serviciu cat de oropsita e ea, si mai trage cu ochiul la bodyguardul chipes care sta la parterul cladirii. Ofteaza – „cine se mai uita la mine?!, si, ca sa isi reconfirme feminitatea, mai cumpara de la colega un ruj si o oja, care acasa nu ii vor mai placea.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2