Ne plictisim în cuplu… Ce e de făcut?

Simți că relația ta stă pe loc? Fă ceva să o revigorezi! Nu trece direct la înlocuirea ei, căci vei repeta aceleași greșeli pe care le-ai făcut în relația actuală. Nicio relație nu poate fi mereu proaspătă și surprinzătoare…

Trăiești aceeași blazare, plictiseală, rutină alături de un partener blazat, plictisit… Mai urli din când în când la bietul partener sau la bietul copil, exprimându-ți revolta față de stagnarea în care simți că te afli. Vrei și nu prea vrei să schimbi ceva… Dar, oricum, nu știi ce anume… Și îți este groaznic de frică de schimbare. Care e soluția?

Pentru a evita blazarea în cuplu, ai grijă și nu confunda:

• treburile casnice cu obligațiile strict personale – ele sunt necesare și trebuie făcute de cine are la un moment dat mai mult timp pentru ele, astfel încât să nu se creeze un disconfort în casă;

• ajutorul primit de la soț pentru treburile din casă cu dragostea lui. De aceea, nu întârziați în a discuta și rediscuta periodic felul și ritmul în care veți asigura acoperirea tuturor muncilor de casă;

• treburile casnice cu îndatoririle de soție. Nu au nicio legătură. Și vei afla acest lucru, până la urmă, dar s-ar putea să fie prea târziu, ostilitatea și resentimentele să se fi instalat deja.

Ce mai poți face pentru a salva relația:

• Oferă înainte de a cere de la partener – și nu pentru a-l face pe partener să se simtă obligat, dator, ci pentru că, făcând lucruri pentru celălalt, nu îi oferi doar lui, ci în primul rând tot vouă, investind în relația voastră.
• Respectă pasiunile celuilalt, timpul lui personal, dorința lui de a avea și momente de singurătate, momente cu prietenii, cu colegii, cu altcineva decât cu tine și copilul.
• Triază cu atenție ce e cu adevărat intolerabil în comportamentul partenerului și ceea ce nu e decât propria ta frustrare că ți-a fost încălcată autoritatea. Autoritate pe care tu singur(ă) ți-ai asumat-o, ca un dictator al unei țări imaginare.
• Respectă-te pe tine ca om și nu te pune în situații jenante, respectă-ți partenerul/partenera și încearcă să nu îl/o pui în situații penibile.
• Fii foarte atent(ă) la ce spune partenerul, nu la ce crezi tu că ar vrea să spună, ascultă și auzi în același timp, și taci când omul vorbește. Dacă vorbiți în același timp, cine mai ascultă?
• Nu mai ataca subiectele tabu – părinții fi e că ruia dintre voi, prietenii, inteligența, competența, și nu mai faceți comparații între partener și ceilalți, fie ei prieteni, personaje de fi lm sau de romane. Partenerul e unic. Fiecare om e unic.

Oare cei care nu ajung la blazare, cum fac? Pentru că unii oameni trăiesc în cupluri vii, în care dragostea trăiește, și e evident că știu să se respecte. Mai întâi pe ei înșiși, ca să îl poată respecta pe partener.

• Se respectă și nu își permit lor înșiși să se umilească gelozind, așteptând să facă partenerul gesturi de tandrețe, suferind în tăcere că nu le face, ci au permanent grijă să investească în relație.
• Își respectă partenerul și nu îl critică, îl acceptă necondiționat, îi respectă drepturile, nu se așteaptă ca ei să fie centrul vieții și preocupărilor partenerului, și nici nu se comportă ca și cum partenerul este dator să îi facă pe ei fericiți.
• Sunt conștienți că fericirea individuală stă în puterea fiecărui om în parte. Și fac totul ca să mențină această stare de fericire personală, din care pot dărui nelimitat și copilului, și partenerului de viață.
• Ei nu se plâng, nu critică, nu judecă, nu așteaptă ca soarta să le împlinească dorințele, ci dăruiesc, dăruiesc, dăruiesc. Iubire, atenție, cuvinte frumoase, pricepere, răbdare, respect.

Ia încercați și voi!