Nasterea in apa, sub denumirea pe care o cunoastem noi in prezent, dateaza din anii 60, cand „pionierul Igor Charkovsky (cercetator sovietic) a pus la punct metoda.
Se pare ca acesta s-a inspirat din modalitati similare de a naste care se practicau in Antichitate in diverse parti ale lumii.
In 1977, un obstetrician francez, Michel Odent, le punea pe gravidele aflate in travaliu in bazine cu apa calduta, pentru a le ajuta sa scape de dureri.
Unele femei s-au decis sa ramana in piscine pentru a naste, iar in anii urmatori sute de femei au apelat la acest ajutor pentru o nastere mai usoara.
Principalul avantaj al nasterii in apa este evitarea unui soc, pentru ca micutul vede lumina zilei intr-un mediu similar celui din uterul matern.
Teama mamicilor ca bebelusul s-ar putea ineca este contrazisa de medici, care spun ca el continua sa respire sub apa prin cordonul ombilical, pana cand vine in contact cu aerul.
Unii specialistii spun chiar ca nu este cazul sa se abuzeze de „stimularea copilului; el incepe sa respire cand este asezat la pieptul mamei – si un sarut pe frunte il poate face sa respire in mod natural.
Mediul cu apa calda seamana cu cel in care copilul a stat in cele noua luni, asa ca tranzitia va fi usoara.
Sunt insa si cazuri in care nasterea sub apa este contraindicata: daca femeia naste prematur (inainte de saptamana a 37-a), daca are probleme cu dezvoltarea placentei, daca exista orice risc major de complicatii.
In plus, in cursul unei nasteri in apa, daca se constata ca ceva nu este in regula – ritmul batailor fetale este prea mic sau ca exista orice tip de anormalitate -, se trece la nastere normala.
In cazul in care femeia urmeaza sa nasca gemeni (sau daca a suferit o cezariana) si nu sunt complicatii, se poate apela fara probleme la nasterea in apa.
Intr-o nastere activa, unul dintre cele mai importante elemente de care este bine sa se tina cont, pentru a usura procesul, este forta gravitationala. Din acest motiv, adeptii nasterii active sustin importanta practicarii in travaliu (sau la nastere) a pozitiilor in care femeia sa fie in armonie cu forta gravitationala.
Ce se intampla cand o femeie naste in apa? Este redus efectul fortei gravitationala, astfel incat ea poate pluti, miscandu-se, schimbandu-si pozitia sau relaxandu-se extrem de usor.
Unii doctori si moase, dar si unii parinti, se declara foarte ingrijorati de faptul ca micutii ar putea fi infectati daca se nasc sub apa. Rezultatele cercetarilor nu sugereaza, insa, niciun risc. Daca in momentul curatarii piscinei se asigura toate precautiile necesare, nu exista niciun risc de infectie pentru mama, copil sau moasa.
Spitalele trebuie sa respecte reguli foarte stricte de curatare a cazilor pentru nastere si a locului din jur. In plus, copilul iese tot dintr-un mediu lichid, respira prin cordonul ombilical, asa ca nu va inghiti apa din piscina unde vine pe lume.
In Romania se poate naste in apa la cateva clinici private din Constanta, Brasov si Bucuresti.
Foto: 123rf.com