Aceste „imperfecţiuni minore cu care se naşte un copil sau care vor apărea în primele zile de la venirea sa pe lume sunt temporare şi vor dispărea rapid. Să vedem, însă, ce te îngrijorează?
La naştere, oasele craniului unui bebeluş sunt maleabile şi nu sunt încă sudate între ele. Aceste caracteristici îi permit copilului să se adapteze la forma bazinului mamei, pe care trebuie să îl traverseze în momentul naşterii. Presiunile care se exercită asupra capului în timpul naşterii „modelează craniul, alungindu-l, astfel ca bebeluşul să poată trece printre oasele bazinului. Unii copii se nasc cu faţa cu o formă ce poate părea neobişnuită – ei au adoptat în viaţa intrauterină o poziţie în care umărul a presat craniul, deformându-l uşor.
Nu te îngrijora, toate aceste defecte se vor remedia în scurt timp. Capul pare mare deoarece proporţiile corpului sunt diferite faţă de adulţi – la naştere, capul reprezintă 1/4 din mărimea corpului. Pe măsură ce va creşte, aceste disproporţii se atenuează.
Aceste puncte albe minuscule, numite milium, pot apărea pe nas, bărbie, buza superioară, obraji şi frunte. Nu sunt altceva decât mici depozite de grăsime, cauzate de mărirea în volum a glandelor sebacee. Dispar de la sine în câteva săptămâni, deci nu ai niciun motiv să încerci să le tratezi.
La naştere, pielea bebeluşului este acoperită de o substanţă cremoasă şi bogată în vitamine, care se numeşte vernix caseosa şi care a fost produsă în ultima parte a sarcinii, în scopul de a-i proteja pielea sensibilă de lichidul amniotic şi de a-l ajuta pe micuţ să „alunece mai uşor în timpul naşterii. Această substanţă este absorbită de piele în primele 24-48 de ore de la naştere. Unii pediatri o îndepărtează la scurt timp după naştere, alţii preferă să o lase să fie resorbită de piele. De asemenea, poţi observa pe pielea bebeluşului nişte peri fini şi subţiri (numiţi lanugo), dar aceştia dispar după câteva săptămâni, la fel ca şi firele de păr negru pe care nou-născutul le poate avea la naştere pe frunte, urechi, umeri şi spate.
Organismul micuţului este constituit în proporţie de 75% din apă. Pielea din jurul ochilor fiind suplă, atunci când nou-născutul stă în poziţie culcat, apa se concentrează în această parte a feţei, astfel că pleoapele se umflă şi micuţul le deschide cu dificultate.
După naştere mai poţi constata prezenţa unor mici umflături în jurul ochilor şi pete roşii sau roz pe pleoape. Acestea sunt urmare a presiunilor din timpul naşterii şi dispar într-o zi sau două. Imediat după naştere, medicul neonatolog va pune nişte picături în ochii bebeluşului pentru a preveni infecţiile oculare. Dacă observi secreţii la ochi, cere sfatul medicului, căci este posibil să fie vorba de o infecţie oculară.
Nu este vorba de o boală. Icterul fiziologic apare între a 2-a si a 4-a zi de viaţă, din cauza acumulării în sânge a unui pigment numit bilirubină, pe care ficatul nou-născutului nu a reuşit încă să îl elimine. Acest pigment determină colorarea în galben a tegumentelor şi a mucoaselor. Dacă bilirubina depăşeşte un anumit nivel, micuţul va fi ţinut câteva ore sub o lampă specială care difuzează o lumină albastră, în scopul de a distruge bilirubina de la nivelul pielii, până când ficatul lui îşi va putea face treaba singur.
Nu te speria dacă vezi că bebeluşul, plasat sub o astfel de lampă, are ochii bandajaţi – ochişorii săi sunt încă foarte fragili şi trebuie protejaţi. Icterul fiziologic apare la majoritatea nou-născuţilor şi dispare în 1-3 săptămâni. Dacă persistă mai mult de 3 săptămâni, trebuie să te adresezi medicului pediatru, căci poate fi vorba de o afecţiune mai serioasă.
În timpul vieţii intrauterine, bebeluşul stă cu picioruşele îndoite, iar uterul, care are forma rotundă, „împinge picioruşele contra corpului celui mic. Această poziţie este absolut normală. Iată de ce mulţi micuţi au la naştere picioarele orientate spre interior.
Această deformaţie este lipsită de gravitate, iar în zilele care vor urma, „defectul se va redresa şi picioruşele vor căpăta poziţia firească. Este posibil totuşi ca medicul pediatru să recomande câteva şedinţe de kinetoterapie, pentru a le ajuta să se îndrepte mai rapid.
Este vorba despre ceea ce medicii numesc „criza genitală, ce apare la 2-3 zile de la naştere. Timp de câteva zile, bebeluşii mai au încă în sânge hormoni de la mamă. Acest lucru poate determina mici modificări la nivelul sânilor (roşeaţă, creştere în volum, uneori chiar apariţia unei secreţii lăptoase) atât la fetiţe, cât şi la băieţei. Glandele mamare nu trebuie în niciun caz stoarse, căci există pericolul să se infecteze.
Dacă observi apariţia secreţiei, protejează mameloanele micuţului cu tampoane mici de vată sterila, pe care le fixezi cu un tifon. În cadrul aceleiaşi „crize genitale, la fetiţe poate apărea o secreţie vaginală sangvinolentă. Efectuează toaleta zilnică a regiunii genitale, folosind comprese sterile de tifon (nu vată!), înmuiate în apă fiartă şi răcită. Nu aplica niciun unguent fără recomandarea medicului.
La băieţei, „criza genitală se poate manifesta şi prin mărirea în volum a unuia sau a ambelor testicule, din cauza lichidului secretat de membrana care acoperă testiculele. Pediatrii numesc aceasta hidrocel, o problemă banală şi frecventă la băieţei. În mod normal, toate aceste manifestări dispar în câteva zile sau săptămâni. În cazul în care nu constaţi o ameliorare, adresează-te medicului.
Sunt puţini nou-născuţii care nu prezintă aceste mici pete roz sau roşietice, numite hemangioame. Ele sunt situate de obicei pe linia mediana a feţei, între sprâncene, dar pot exista şi pe pleoape, pe frunte, pe ceafă sau gât. Cele mai multe dintre aceste semne din naştere dispar treptat, fără tratament.
Unele dintre aceste pete pot chiar să crească în dimensiune în cursul primelor luni de viaţă, dar în al doilea an de viaţă se „strâng şi dispar. Medicul pediatru este în măsură să îţi spună care dintre pete vor dispărea şi care ar putea necesita ulterior tratament cu laser.
În primele zile de viaţă, pe corpul bebeluşului pot apărea diverse erupţii, de la pete roşii sau bubiţe, până la vezicule. Este vorba de eritemul alergic. Uneori, erupţiile ce apar la nivelul feţei sunt de mari dimensiuni şi pot produce edemul pleoapelor sau chiar secreţii conjunctivale. Copilul se simte bine, mănâncă bine şi nu are febră. Aceste erupţii nu necesită tratament, căci dispar de la sine în doar câteva ore sau zile.
Poţi observa încă de la naştere că pielea bebeluşului se descuamează (se elimină straturile superficiale ale pielii), iar acest proces poate dura câteva săptămâni. Descuamarea poate fi discretă, situaţie în care pielea se desprinde de pe porţiuni mici, sau poate fi mai accentuată, pielea desprinzându-se în fâşii mari, în special de pe trunchi, palme şi tălpi.
Aceste modificări sunt absolut normale şi nu necesită tratament. În cazul în care descuamarea este pronunţată, zonele respective pot fi tamponate cu o compresă de tifon înmuiat în infuzie de muşeţel. Nu aplica unguente sau uleiuri decât la recomandarea medicului.
Foto: shutterstock.com.