Ionut alearga dintr-un colt in altul al casei, in cautarea a ceva ce numai el stie, scoate cuburile, face turn, il darama, ia masinuta, arunca masinuta, aprinde lumina.
In secunda urmatoare este la bucatarie, in dulapul de vase, si scoate oalele, apoi, cand e descoperit, fuge sa mai porneasca-opreasca televizorul din living, stinge lumina, dupa care, taras, printre picioarele tatalui, se strecoara in dormitor, se urca pe masa si flutura o revista.
Mama, panicata, il ajuta sa coboare, spunandu-i cat este de periculos sa faca alpinism, iar micutul, dand din cap (a intelegere?) ia din zbor laptopul jucarie si se duce victorios cu el (din nou!) in bucatarie, sa il puna pe plita aragazului – unde a ajuns catarandu-se pe usa cuptorului, pe care, in prealabil, a deschis-o singur.
Sa facem inventarul…
Vi se pare ca exagerez? Intrebati-o pe mama lui! Sau pe mama oricarui copil de un an sau doi. La aceasta varsta cam asa arata normalitatea, pentru ca acum este etapa curiozitatii pentru tot. In doua picioare sau patru labe, copilul exploreaza.
Toate sertarele, dulapurile exercita o atractie fantastica pentru el, iar pustiul se transforma in principalul responsabil al unui inventar amanuntit din casa.
Parintii ar trebui sa fie alaturi de copil in explorarile sale, dar sa se asigure ca mediul din jurul celui mic nu prezinta riscuri. Dorinta de cunoastere de acum este aceeasi care, peste putin timp, il va indemna sa isi doreasca sa invete sa scrie, sa citeasca, sa invete despre alte lucruri din jur.
Daca o inhibam prin interdictii sau pedepse, copilul se va transforma intr-un receptor pasiv si neinteresat al informatiilor din jurul sau.
Jocul de-a escalada
La aceasta varsta, sporturile preferate, dupa scotocit, sunt aruncatul a ceea ce i-a picat in mana (asa se maturizeaza sistemul neuro-muscular al copilului) si, nu in ultimul rand, escaladarea „obiectivelor.
Cu cat mai sus, cu atat mai bine! Scaune, canapele, mese, iar daca „sistemul permite, dulapuri sau pervazuri de ferestre. Cine nu vrea sa isi asume riscuri, sa modifice „sistemul!
Haosul pe care il creeaza un pici de un an sau doi este viitorul univers ordonat al copilului de mai tarziu; din acest haos el invata ca exista o lume mare, pe care el o poate stapani incetul cu incetul, ca obiectele pot avea diferite intrebuintari.
Asa va invata sa-si foloseasca creativitatea, asa va afla ca exista mai multe „perspective asupra lumii, de la diferite inaltimi, ca lumea e controlabila si nu e infricosatoare prin regulile si limitele pe care le stabilesc parintii. Si ce bine este sa fii culcusit la mami in brate dupa o zi lunga de aventuri si pericole!
Cateva indicii
Pentru siguranta. Amenajati interiorul casei astfel incat explorarile sa se petreaca in deplina siguranta! Izolati prizele, usile de la semineu (daca aveti), caloriferele cu margini ascutite, bibelourile, cutitele, acele, margelele si tot ce poate fi inghitit, spart sau care poate taia. Daca exista ceva la care copilul ar putea avea acces, cu siguranta acel ceva se va afla in mana lui.
Creati o diversiune! Nu va irositi energia tipand nu de sute de ori pe zi; mai bine implicati-va in joaca lui, dirijand-o, si indreptati-i atentia cu blandete spre altceva. Inlocuiti activitatile interzise cu variantele lor mai putin neplacute – nu trage cainele de blana, il doare si te poate musca, hai sa il mangaiem, hai sa-ti arat cum sa faci!
Oferiti recompensa! Daca il mustrati cand greseste, nu uitati sa il laudati de cate ori face un lucru permis, pentru ca dorinta lui cea mai mare este de a le face placere parintilor.
Toate acestea, prin prisma unor reguli stabilite de voi. Fara reguli, lumea celui mic este o mare sursa de neliniste, de anxietate.
Text: Cristiana Haica,
Foto: 123rf.com