Creșterea fizică a copiilor este remarcabilă: în primul an, un bebeluș își dublează greutatea de nașterere în primele 4-5 luni, apoi și-o triplează, până la prima aniversare. În același timp, un bebeluș crește cu aproximativ 50% până la sfârșitul primului său an de viață. Ce faci însă când cel mic crește într-un ritm prea accelerat și mănâncă prea mult?
Ritmul de creștere al copilului mic depinde, în principal, de doi factori: ereditatea și nutriția corespunzătoare.
Cei mai mulți dintre părinți sunt îngrijorați de obiceiurile de hrănire ale copiilor lor. La o extremă, multe mămici (în principal, căci mămicile sunt ceva mai anxioase, mai ales în cazul primului copil) sunt îngrijorate că cel mic mănâncă prea puțin.
La cealaltă extremă se află părinții care se tem că juniorul lor mănâncă prea mult. Apetitul exagerat își are rădăcinile în primul an de viață Dacă bebelușul este hrănit des (și mult), cel mai probabil va deveni un junior care va avea o tendință de obezitate. Conform unei teorii, celulele grase se multiplică în organism rapid, și odată ce acest lucru se întâmplă, ele trimit către creier semnale care duc la creșterea apetitului. Chiar dacă greutatea este ținută oarecum sub control și copilului i se mișcorează porțiile de mâncare (lucru destul de dificil de făcut cu un copil care nu înțelege argumente care țin de sănătatea lui sau de logică), memoria acestor celule grase rămâne și tendința lor este de multiplicare.
Vizita la pediatru și, dacă este cazul, la un endocrinolog constituie primul pas pe lista de măsuri dacă cel mic mănâncă prea mult.
Cum creșterea rapidă în greutate suprasolicită organele celui mic, aflate în dezvoltare, și mai ales inima, controlarea regimului alimentar nu este un moft, ci o prioritate pentru sănătatea copilului.
Schimbările alimentare trebuie să fie unele de durată și au mai mare succes dacă ântregul regim alimentar al familiei este schimbat.
Dacă un copil care mănâncă prea mult este privat de mâncare, dar își vede părinții mâncând mult, haotic sau nesănătos, lupta cu kilogramele este pierdută din start. Cel mic se simte pedepsit și va mânca și mai mult, într-un efcort de a se consola afectiv.
– explică problema întregii familii și cere-le ajutorul pentru a ține lucrurie sub control.
– nu-i oferi copilului gustrărele între mese, nu-l întreba dacă-i este foame (uneori, el poate mânca automat, de oboseală sau pentru că se află într-o situație în care alții mănâncă)
– include mai multe ore de sport în program, dar și suficientă odihnă (pentru că, în urma efortului fizic, pofta de mâncare se dublează)
– mută masa de seară ceva mai devreme – fă o regulă din faptul că după ora 20 nimeni nu mai mănâncă la voi în casă, pentru a-i da timp stomacului să proceseze și să asimileze hrana.
– înlocuiește dulciurile cu gustări sănătoase – felii de fructe, biscuiți integrali, îndulciți cu miere sau fructoză – și renunță complet la mâncarea de tip fast-food, care favorizează acumularea rapidă de grăsime.
foto Shutterstock