La masă: cele mai frecvente greşeli

Cele mai mari greşeli pe care le facem ca părinţi nu ţin de educaţie sau de relaţionare. Cel mai mult şi cel mai des greşim când îi avem pe copii la masă…

1. La masă sau la joacă?
Porneşti de la premisa că dacă-l laşi cu jucăria preferată la masă, va mânca mai mult, că i se va părea distractiv sau că îl vei mai păcăli să-i mai strecori câte o linguriţă după ce deja e plin şi plictisit de evenimentul care se numeşte masă.

Ei bine, greşit! Cum să aprecieze piureul de dovlecei în detrimentul avionaşului care scoate sunete şi dă din aripi? Serios, acum…

Masa are un rol funcţional', în primul rând – copilul se hrăneşte în timpul în care stă la masă. Sau aşa ar trebui. Dacă asta este şi o experienţă amuzantă, cu atât mai bine!

Dar se poate crea o atmosferă degajată la masă şi fără să facem stivă de jucării în faţa celui mic.

2. Îi dai prea multe gustări
Noi, mămi­cile, avem un singur scop în viaţă în primele luni de viaţă ale copilului: să îl îngrăşăm pe bebe cu câte 100 de grame pe zi. Cumva, credem că cel mic e la adăpost de boli dacă ia bine în greutate.

Problema este că această mentalitate stă la baza dezechilibrelor alimen­tare de mai târziu şi toate gustările pe care i le dăm între mese se vor transforma în obiceiul nesănătos de a cosuma snack-uri mai târziu, când noi nu vom mai putea controla strict ce mănâncă.

3. Nu-i dai lactate, pentru că ai auzit tu despre intole­ranţa la lactoză şi ai mai citit pe undeva că laptele poate cauza alergii. Cu excepţia cazurilor în care pediatrul te sfătu­ieşte să renunţi la lapte şi prescrie formule speciale, nu scoate laptele din alimentaţia copilului.

Dacă sunt probleme, ele apar în prima copilărie – bebeluşul vomită, are scaune proas­­te şi poate avea nasul înfundat. Into­leranţa la lactoză (inabilitatea de a produce lactază, enzimă care digeră laptele) este mai rar întâlnită decât cred părinţii.

Altfel, copiii au nevoie de cel puţin un pa­har cu lapte pe zi. Produsele lactate conţin o serie de minerale esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a copilului şi pe care este greu să le obţii din alte surse.

4. De teamă să nu-ţi refuze mâncarea, continui să îi oferi piureuri şi la vârsta la care ar putea mesteca. Asta ridică două probleme: pe de o parte, leneveşti copilul şi îi împiedici dezvoltarea – dinţişorii au nevoie de antrenament, să ronţăie –, iar pe de altă parte, faci din el un viitor mofturos.

Un studiu realizat de britanici pe 9.300 de bebeluşi arată că cei cărora li se introduseseră meniuri cu bucăţele mici la vârste cuprinse între 6 şi 9 luni erau mai puţin mofturoşi decât colegii de studiu care primiseră doar mâncăruri pasate până la vârsta de un an.

5. Îi dai tu să mănânce…
… când e în stare să pape singur. Asta facem toate, fiindcă ne e drag de ei, fiindcă multe luni după ce am terminat cu alăptatul ne amintim de legătura afectivă care s-a creat de prima oară când l-am pus la sân şi l-am hrănit (şi) cu dragoste.

Nimeni nu spune să-i pui furculiţa şi cuţitul în braţe la opt luni, dar trebuie să-l laşi să-şi manifeste independenţa şi în acest domeniu. Altfel, te-ai putea trezi în penibila situaţie în care copilul de opt ani juca perfect rolul de bebeluş şi era hrănit de mami.

Sigur, avea scuza unui frăţior mai mic, pe care mami îl hrănea încă, şi cerşea astfel atenţia care i se acorda nou-născutului, în detrimentul lui. Dar acesta este subiectul unui alt articol…

6. Laşi televizorul deschis. Dacă ochii bebeluşului sunt lipiţi de ecran, nu va acorda atenţie prea mare mesei. Fie nu va mânca, atenţia fiindu-i distrasă, fie va dezvolta obiceiul de a mânca automat – nu va realiza când nu-i mai este foame.

Pe de altă parte, există riscul să înfulece, fără să mestece, ceea ce poate crea probleme de tranzit intestinal. Şi după ce copilul este deja mai mărişor, acest obicei este nociv. Mâncatul în faţa televizorului este una dintre principalele cauze ale obezităţii la copii.

7. Nu-i faci program
Sistemul digestiv al bebeluşului este programat' în aşa fel încât la fiecare trei ore să ceară o noua porţie de hrană. Asta nu înseamnă că, dacă au trecut trei ore şi copilul nu a mâncat, e o tragedie, şi nici că este interzis să-i dai să mănânce la interval de două ore şi patruzeci şi cinci de minute.

În mare, însă, e nevoie de un program, nu numai pentru a satisface nevoile copilului de a fi hrănit, ci şi pentru a-i crea nişte repere. Copiii trebuie să ştie că au nevoie periodic de combustibil' şi că hrana nu alungă plictiseala, şi nici nu oferă confort emoţional.

8. Nu-i dai carne! Este la modă să fii vegetarian. Dar această alegere ar trebui să fie una asumată, şi dacă un adult are această opţiune, în cazul copiilor lu­cru­rile au ceva nuanţe. Organismul copiilor are nevoie de proteină animală pentru a se dezvolta armonios.

De la şase luni, în meniul copiilor poate, şi trebuie să fie introdusă carnea: curcan, pui şi vită, combinate cu legume. Carnea de porc va fi con­sumată cu moderaţie şi doar după vârsta de trei ani.

Dacă, din diferite motive, copilul nu are voie carne, alternativele care îi asigură necesarul proteic sunt: lapte, iaurt, cereale integrale şi legumele cu frunze verzi.

9. Nu recompensa şi nici nu pedepsi copilul prin intermediul mâncării. Nu-l mitui cu desert, ca să pape supiţa şi felul doi, şi nici nu-i refuza felul preferat fiindcă a făcut o prostie.

Evident, este foarte uşor pentru părinţi să şantajeze copilul cu dulcele preferat, şi probabil vor obţine şi rezultate, cel puţin o perioadă. Dar în acest mod se obţin' şi probleme de alimentaţie pentru toată viaţa: copiii vor deveni adulţi care vor mânca sub impuls emoţional.

10. Să fim bine înţeleşi: copilul trebuie să mănânce la masă – nu în came­ra lui, tolănit pe vreun fotoliu, pe covor, în faţa trenuleţului prefe­rat, sub pat, unde s-a băgat în cău­ta­rea monştrilor din desenele cu Scooby, sau pe aleile parcurilor, într-un slalom printre cărucioare şi leagăne.

Bebeluşilor li se poate da o porţie de mâncare în parc sau celor mai mari o gustare rece, când se ştie că vor sări peste o masă (deşi nu este de dorit), dar în rest, nu vă abateţi de la regulă.

O imagine de râs-plâns, pe care sigur aţi văzut-o, dacă nu cumva aţi şi trăit-o: mami, tati sau bunica aleargă cu furculiţa prin toată casa în căutarea co­pi­lului căruia jocul i se pare foooarte amuzant!

Nu obtineţi nimic bun, nu îi faceţi nici copilului, nici vouă, o favoare. La fel, trebuie să ţineţi cont că timpul alocat mesei nu trebuie să depăşească 35-40 de minute.

11. Oricum, bea foarte multe sucuri într-o zi, nu mai are sens să-i dau şi fructe', spun mămicile. Sucurile nu conţin fibrele şi micronutrienţii care se pot lua doar din fructele consumate ca atare, proaspete.

12. Prea multe dulciuri
În fiecare zi, iî întreaga lume, 69% dintre copiii cu vârste cuprinse între 12 şi 24 de luni mănâncă cel puţin un desert cu zahăr adăugat.

Până când împlineşte vârsta de cinci ani, un copil consumă, în medie, 24 de kilograme de zahăr în fiecare an, adică o treime de cană pe zi.

După şase ani, copiii mănâncă, în medie, 35 de kilograme de zahăr pe an. Dacă vrei să socoteşti cam cât zahăr consumă micuţul tău, ia ca bază de calcul faptul că un baton de cereale conţine cam trei linguriţe de zahăr, 6 bomboane gumate echivalează cu trei linguriţe de zahăr, iar o cupă de îngheţată ascunde cinci linguriţe de zahăr. Maximul admis este de 16 g de zahăr pe zi.

Foto: shutterstock.com