Îngrijirea bebeluşului – ce trebuie să ştii

Linişte, vă rog!

Venirea pe lume a unui bebeluş este un eveniment care se cere sărbătorit! Dar nu exageraţi cu vizitele! În primele trei luni nici măcar nu este indicat ca în preajma celui mic să se perinde altcineva în afara părinţilor şi, eventual, a bunicilor.

Verişorii de rangul şapte vă vor felicita la botez. Nu aveţi voie (dacă o faceţi, asumaţi-vă şi riscurile) să mergeţi cu un nou-născut la mall, la cinema (da, da, s-au mai văzut cazuri), la restaurant (unde, stimaţi părinţi, se mai şi fumează!) sau la zile de naştere ale unor copii mai mari (indiferent dacă este vorba despre fiul fratelui sau fiica celei mai bune prietene).

În afara serioaselor riscuri pe care, de obicei, părinţii le minimalizează, mergând pe principiul ”face anticorpi”, suprasolicitarea bebeluşului poate avea serioase urmări la nivelul dezvoltării lui psihoemoţionale. Un bebeluş obosit cronic va refuza să doarmă, nu va putea mânca şi va întârzia în achiziţii psihomotorii. Nou-născuţii au nevoie de rutină şi orice schimbare se poate traduce prin tulburari somatice.

Mofturi la masă

Orice bebeluş care se respectă se va încăpăţâna să refuze un aliment nou introdus în meniu sau va da la o parte cu înverşunare castronaşul cu piure tocmai când mai sunt trei linguriţe de păpat. În mod tradiţional, părinţii asociază cantitatea de mâncare îngurgitată la o masă cu sănătatea: cu cât mai mult mănâncă cel mic, cu atât va lua în greutate şi va fi mai în puteri.

Logica aceasta are oarece fisuri: această atitudine faţă de mâncare va crea şi bebeluşului, şi părintelui, mari frustrări. Dacă ar fi să luăm în considerare sfatul înţelepţilor care ne sfătuiesc să mâncăm la o masă doar cât poate fi cuprins în căuşul palmelor, pentru că aceea este dimensiunea stomacului nostru, imaginaţi-vă cât de mic este stomacul unui bebeluş şi că el nu poate găzdui un castron întreg.

Muzică, pentru dezvoltare

Auzul este unul dintre cele mai dezvoltate simţuri la naştere, dat fiind că în viaţa intrauterină, viitorul copil a fost expus' la tot felul de sunete, începând cu vocea mamei. Mozart este, se pare, favoritul copiilor mici. De altfel, acesta a şi fost compozitorul pe care neonatologii dintr-o maternitate slovacă l-au ales pentru difuzare' în secţiile cu nou-născuţi.

Terapia cu muzică ajută bebeluşul să se acomodeze mai repede cu lumea înconjurătoare, facilitează o mai rapidă creştere în greutate şi tratează cu succes colicii.

Muzica clasică este, de altfel, folosită cu succes ca terapie atât în cazul copiilor cu intelect normal sau supradotaţi, cât şi în cazul copiilor care suferă în urma unor accidente, a unor boli psihice şi care au tulburări de comportament.

Plimbări, ca să creştem

În primele săptămâni de viaţă, nu este tocmai indicat să ieşi cu orele cu bebeluşul la plimbare prin locuri aglomerate. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-l ţii în cuşcă (a se citi apartament, vilă, castel) până la botez, aşa cum se spune din bătrâni.

Veţi ieşi afară în reprize, iar cel mic va fi îmbrăcat ca tine/voi, eventual cu un strat în plus. Este de preferat să ieşi de două-trei ori în reprize mai scurte, decât să ieşi o singură dată pentru trei ore.

Din trusa pentru exterior să nu-ţi lipsească un biberon cu ceai, apă, o măsură de formulă pentru cazuri de urgenţă, scutece, şerveţele umede şi antibacteriene (acestea din urmă în special pentru igiena ta), o suzetă de schimb'.

Regurgitează sau vomită?

Aproximativ 70% dintre copiii mai mici de trei luni regurgitează de cel puţin trei-patru ori pe zi. Asta se întâmplă din cauza faptului că muşchiul de la baza esofagului, care închide şi deschide accesul către stomac, este nedezvoltat şi permite mâncării să se întoarcă'.

Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă imediat după masă, dar se poate petrece şi la câteva ore după ce bebe a mâncat.

Cum să eviţi regurgitarea? Nu agita bebeluşul imediat după masă, nu-l supraalimenta, ţine-l într-o poziţie semiridicată, nu porni la plimbare la mai puţin de 30 de minute după masă.

Majoritatea bebeluşilor pot dormi o noapte întreagă după primele patru-cinci luni de viaţă – dacă sunt lăsaţi. Însă părinţii îi trezesc pentru masa de seară… Copilul care ia suficient în greutate nu ar mai trebui trezit peste noapte, dar părinţii anxioşi îi creează un reflex condiţionat şi el se trezeşte, să pape…

Bebeluşul trebuie învăţat că există un ritual al somnului (să doarmă ziua fără draperii trase, iar seara fără lumini aprinse) şi să recunoască semnalul de mers în pătuţ, la culcare: o poveste sau un cântecel. în niciun caz nu este recomandată o porţie de joacă.

Marea problemă a somnului sau mai degrabă a nesomnului la cei mici este cauzată de prostul obicei al părinţilor de a dormi în pat cu bebe în primele luni.

Tati – ai nevoie de el

Multe mămici fac greşeala să-şi ţină soţul departe de nou-născut şi nu au încredere că tati s-ar putea descurca. Comportamentul acesta este dăunător şi pentru mamă, şi pentru tată, şi pentru cel mic.

Dacă îi refuzi apropierea de copil, tatăl se va simţi respins, evident, şi apoi, se va obişnui cu situaţia în care el să fie doar un spectator. Asta va avea urmări asupra legăturii copil-tată şi va afecta şi relaţia voastră de cuplu, pentru că, la un moment dat, tot tu vei fi cea care îi vei reproşa că nu te ajută. Lasă-l, deci, să se implice încă din prima zi în îngrijirea bebeluşului şi acordă-i un pic de încredere!

Vaccinează-l

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit un calendar al vaccinărilor obligatorii, valabil peste tot în lume. Vaccinul împotriva tuberculozei, cel impotriva hepatitei B, antidifteric, tetanos şi tuse convulsivă, anti-poliomielită şi cel împotriva pojarului, rubeolei şi oreionului se fac în primul an de viaţă şi au rapeluri la vârsta preşcolară sau şcolară.

Nicio vaccinare nu se face fără o examinare prealabilă la un medic pediatru, copilul trebuind să fie complet sănătos.

Ziua botezului

După naştere, al doilea mare eveniment din viaţa copilului (a familiei) este botezul. Pentru ziua B se fac pregătiri intense, cu mult înainte de evenimentul propriu-zis. Aveţi însă grijă să nu transformaţi un prilej de sărbătoare într-unul de tensiune.

Cel mic va fi şi aşa suficient de agitat. Preoţii cer ca în ziua botezului să vă prezentaţi cu o adeverinţă de la pediatrul care are sub observaţie bebeluşul, care să ateste că acesta este apt pentru botez, adică nu suferă de vreo boală care s-ar putea agrava în timpul botezului sau care ar putea pune în pericol sănătatea celorlalţi copii care urmează să fie botezaţi în aceeaşi cristelniţă.

Foto: shutterstock.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2