Nu isi asteapta randul la tobogan, nu are rabdare cand trebuie sa stam sa asteptam la doctor sau la magazin, cand fac eu cumparaturi, cand mergem la o cofetarie, pana ne aduce prajiturile, ce sa mai vorbim sa mergem cu el la un restaurant…
Copilul meu nu are rabdare – deci, are o problema. Nu e chiar asa, nu putem cere unui copil mic sa aiba rabdare sa rezolvam noi niste activitati care sunt de neinteles si foarte plictisitoare pentru el.
Dar ii putem cere' sa aiba rabdare atunci cand ceea ce vrea el nu poate fi facut in acel moment. Sa invete ce inseamna sa astepte, sa amane realizarea imediata a nevoii lui este o virtute pe care ar trebui sa o deprinda de mic, pentru ca il ajuta. Si de ce sa nu recunoastem, si pe noi.
Copiii care invata din timp sa aiba rabdare (mentionez si subliniez – rabdare, nu resemnare) sunt deja angajati pe calea succesului, in special succesul social, pentru ca, nefiind pripiti, isterici' in a obtine aici si acum' ceea ce isi doresc, reusesc sa fie mai detasati si capabili sa aiba perspectiva asupra lucrurilor, devin capabili sa ia decizii bazate pe rationament si nu pe necesitatea de moment.
Cum am putea sa ajutam copilul sa deprinda asemena obiceiuri? Iata cateva idei:
Exemple de urmat
Rabdarea, pe intelesul copilului
Sa inveti copilul sa aiba rabdare… Cata nevinovatie in a crede ca este posibil', ar spune unii care stiu pe pielea lor ca unul dintre lucrurile pe care le pot afla de la copii este chiar limita rabdarii parintesti.
Un proverb chinezesc spune ca un moment de rabdare te poate salva de la dezastru, iar un moment de nerabdare iti poate ruina intreaga viata. Noi intelegem asta la nivel de rationament, exemple de viata, experienta personala, dar copilul mic vrea totul acum, pentru ca pentru el mai tarziu' nu exista.
Pentru el, ai rabdare' poate insemna nu vreau' sa fac ce vrei tu. |nseamna refuz, respingere, frustrare, nu amanare.
Poate ca uneori este mai eficient sa aplicam tactici ocolitoare – de exemplu: distragerea atentiei, explicarea momentului pentru care amanam indeplinirea a ceea ce isi doreste prin actiuni, nu prin notiuni abstracte si nu printr-un refuz (in loc de: nu acum, mergi in parc mai tarziu', e mult mai convenabil: sigur ca mergi in parc dupa ce mananci'), ceea ce da un sens la nivelul capacitatii de intelegere a copilului.
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.