Dupa cum stiti deja probabil, copiii iubesc animalele si vor sa interactioneze cu acestea, fie ca le aveti acasa, fie ca le intalnesc pe strada sau la prieteni.
Este o bucurie sa vezi mutrita unui copil cand se apropie de un animal. Ochii ii stralucesc, fata este toata un zambet, manuta ridicata a prindere si parca nu stie de unde sa inceapa, iar din gatut iese un sunet de satisfactie si bucurie.
Parca se adulmeca pret de cateva secunde unul pe celalalt – catelul sau pisica asteptand molatec mangaierea, iar copilul, asa cum spuneam, gandindu-se de unde sa inceapa. Atingerea.
Prima atingere este timida, scurta, urmata de o retragere si de o privire de verificare spre parinte, iar de multe ori animalul devine usor nerabdator: „Hai, nu ma mangai?.
Urmeaza apoi, dupa caz – o mangaiere timida, cateva palme „na, na, catel, ca te-ai miscat! sau direct abordarea in stil smuls – de coada, urechi sau alte parti usor de prins (de picior – cel mai periculos, pentru ca animalul are reactie de aparare).
Foarte putini copii mici reusesc sa se mentina pe linia interactiunii blande cu animalele, cei mai multi ajung sa le chinuiasca. Unele stau sau se retrag strategic, altele ataca.
Este destul de greu sa convingi un copil de 2-3 ani sa nu mai fie dur cu un animal de casa pentru ca, la varsta aceasta, el nu prea stie cum sa isi exprime sentimentele, care chiar si pentru el sunt contradictorii.
Copilul de aceasta varsta isi revarsa frustrarile pe oricine le primeste fara sa riposteze, iar un animal de casa este ideal pentru asta. Mai rau este cand copilul incearca asta pe animalul altcuiva sau pe unul de pe strada.
Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa il invatam pe copil cum sa se poarte cu animalele, sa incercam sa monitorizam interactiunile lui cu animalul, sa ii explicam ce efecte pot avea aceste actiuni si cum „se simte animalul.
De exemplu, cand surprindem un gest agresiv asupra animalului, ii putem opri manuta si ii spunem: „Nu lovim, ci il mangaiem, uite asa si ii miscam manuta incet si bland pe blana acestuia, in timp ce, cu voce domoala, alintam animalul.
Dar inainte de a-i domoli iesirile agresive (daca se repeta si asupra altor copii si asupra adultilor, ar trebui sa consultam un psiholog) ar trebui sa ne luam cateva masuri de precautie – nu lasam copilul singur cu un animal, mai ales cand nu il cunoaste bine (nu au crescut impreuna), si invatam copilul ca inainte de a interactiona cu animalul trebuie sa asteptam (chiar daca pare bland) sa vedem ce face acesta, sa ne adulmece, eventual.
Invatam copilul cum sa atinga un animal cu palma curbata a mangaiere, nu cu palma intinsa si miscari bruste (care pentru caini sau pisici inseamna amenintare) si nu lasam copilul sa atinga animalul fara ca mana noastra sa ii conduca manuta.
Atentie!
Deseori, putem remarca faptul ca animalele sunt mai dragastoase si mai blande cu copiii decat cu adultii. Atractia copiilor fata de animale este asa de puternica incat, de multe ori, primul cuvant al lui bebe este numele animalului de companie.
Prezenta animalelor de companie, se stie deja, este un plus de energie, distractie, relaxare adus familiei, animalele ii invata pe copii despre grija, prietenie, responsabilitate si chiar despre notiunile de nastere, viata, moarte.
Acum, vara, mai mult decat in orice anotimp, contactul copiilor cu animalele – cele ale familiei sau ale altora, ori cele de pe strada – este mai frecvent. Da, este adevarat, animalele sunt bune, invata copiii despre multe lucruri, dar nu sunt un pericol? Pericol? Cine? Animalele pentru copii sau copiii pentru animale?
Varsta de 2-3 ani este perfecta pentru ca un copil sa invete sa interactioneze cu un animal, dar sub supraveghere, pentru ca exact la aceasta varsta ei, copiii, pot fi reale pericole pentru bietele animale.
Explica-i de ce ataca animalele…
Foarte multi oameni sunt raniti anual de animale si este cumplit sa rotunjesti statisticile pe pielea propriului copil.
Fie ca este vorba de muscaturi, zgarieturi, niciuna dintre aceste raniri nu este placuta si, indiferent cat de usoare sau superficiale sunt ele, pot duce la complicatii chiar daca ar fi sa vorbim numai despre cele psihologice – fobiile.
De aceea, copilul trebuie sa stie de ce fac animalele aceste lucruri (ataca) – de exemplu, cainii, care ataca atunci cand sunt infricosati, cand sunt necajiti, intaratati sau isi apara mancarea, apa, jucaria sau teritoriul.
Pisicile nu sunt asa de caline si fug atunci cand sunt deranjate de ceea ce face omul. O pisica ataca numai daca este incoltita sau isi apara puii sau mancarea.
A privi un caine in ochi poate fi semn de agresivitate si cainele poate ataca, pe cand o pisica va interpreta acest gest ca pe un rasfat si chiar il va imita.
Text: Cristiana haica; Foto: Dreamstime.