In razboi cu bunicii. Ce este de facut?

Povestea o mamica recent ca se duce cu teama sa isi ia copilul de la bunici, la gandul ca iar nu se va intelege cu el, ca din nou a mancat prea multa ciocolata, sau a stat prea mult la desenea animate si va vrea sa faca acelasi lucru si acasa.

Cum ea lucreaza cate 10-11 ore pe zi, iar sotul e mai mult plecat, nu poate lua copilul acasa decat la sfarsit de saptamana, si tot ce se cladeste in aceste doua zile este demolat in cele cinci petrecute la bunici, unde copilul face exact ce vrea, cand vrea, unde vrea.

Rezultatul: un domn Goe desavarsit, care ar face neputincioasa orice Supernanny. Situatia a generat nenumarate discutii si tensiuni intre ea si sot, dar si intre parinti si bunici.

Ce e de facut? – m-a intrebat. Intamplarea face ca in aceeasi zi mi-a povestit si o bunica (alta) versiunea ei.

Se straduieste cinci zile pe saptamana cu nepotica ei: citit, plimbat, desenat, lectii de balet, de engleza, iar in weekend o „livreaza unor parinti care o abandoneaza in fata televizorului sau a calculatorului – numai sa nu ii deranjeze –, o cara prin restaurante si terase, ca doar sambata si duminica se pot intalni si ei cu prietenii, iar fetita vine luni inapoi la bunici obosita si foarte trista.

Copilul cu multe moase …
Sunt multe proverbe care vorbesc despre primejdia cresterii unui copil de catre persoane care au principii si metode opuse.

Cate certuri nesfarsite au loc in familie din aceasta cauza… Fiecare are scuze pentru modul in care se comporta cu cel mic – lipsa de timp, in cazul parintilor, diferenta de mentalitate sau dorinta de a „cumpara afectiunea copiilor – in cazul bunicilor.

Nici parintii, nici bunicii nu au intentii rele. Dar si unii, si altii trebuie sa fie constienti ca cele mai importante persoane din viata copilului sunt mama si tata. De parerile lor trebuie sa se tina seama cand se aplica principii de educatie copilului.

Bunicii nu trebuie sa fie „substituti de mama si tata si nu au voie sa isi asume acest rol. Iar parintii trebuie sa fie constienti de responsabilitatea pe care o au fata de copii. Sa fii parinte nu inseamna numai sa aduci pe lume un copil, ci si sa-l cresti.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2