Unele din lucrurile pe care le fac copiii sunt asa de iritante, încât, pur și simplu, reacționăm imediat (uneori, cam exagerat). Cum ai putea să nu reacționezi cînd juniorul tău de doi ani se dă la propriu cu fundul de pământ pentru că nu-l mai dai a zecea oară în mașinute sau când adorabila ta puștoaică țipă ca din gură de șarpe când nu o lași să-ți rupă un colier de perle, amintire de familie?
Din când în când, este bine să mai și ignori copilul – spun psihologii. Uite de ce ignorararea unui comportament este o armă eficientă de disciplinare, dacă este folosită corect.
Nu toate comportamentele inadecvate trebuie ignorate – comportamentele periculoase, cele care pun în pericol sănătatea copilului tău sau a altora, violența verbală sau fizică cer o reacție imediată.
Dar ignorarea comportamentului unui copil care se își pune la bătaie tot arsenalul de plâns, văicăreli și țipete este un instrument foarte puternic în mâna părinților. De ce? Penntru că cele mai multe comportamente indezirabile au ca scop atragerea atenției părintelui.
Ignorarare comportamentulului nu se referă la părăsirea locului 'crimei' de către părinte, nici la coversația cu cea mai bună prietenă în timp ce juniorul demolează isteric casa, ci la a sta extrem de liniștită lângă copil (ușor de zis, greu de făcut), până trece o primă fază de nervișori. Anunță-l că ești gata să vorbești imediat ce va termina de urlat și până când o face, stai impasibilă lângă el.
foto Shutterstock